Crap - Localizare si pescuit

   In imaginea de mai sus avem o sectiune de balta. S-au numerotat pe harta zonele de pescuit interesante – unde ar trebuii sa incercam , de-a lungul partidei noastre de pescuit , sa cautam crapii.
   Incercam sa nominalizam zonele interesante si sa explicam de ce sunt ele interesante:
• Zona 1 – in aval de un arbore scufundat . Zona de protectie si de turbulenta. Crapul va gasi aici hrana necesara – oferita prin turbulenta crescuta a acestei zone – in plus isi va gasi intotdeauna adapost si camuflaj in structura arboricola scufundata . Zona necesita un echipament mai greu – in sensul in care firele vor fi usor supradimensionate – iar la inceputul drillului pescarul va cauta sa scoata crapul cit mai repede din zona de crengi imerse . In general daca crapul apuca sa intre in crengi – putem sa-i spunem “La revedere”
• Zona 2 – un cuptor sapat de curent in mal . Recomandam plasarea unei lansete si in aceasta zona pentru ca putem avea surpriza unor exemplare capitale care isi gasesc adapostul in astfel de cuptoare .
• Zona 3 – in aval de un prag de pietre . Logica de recomandare a unui astfel de loc este similara celei de la pct 1 – cu deosebire ca aici turbulenta fiind mai mare iar protectia redusa , crapul va adopta astfel de zone numai pe perioada hranirii; o nada cu o cantitate mai mare de arome si atractanti , va face treaba buna in acest loc , aceasta avind capacitatea de a atrage crapii in zona pentru hranire
• Zona 4 – o confluenta intre 2 ape curgatoare. O zona excelenta pentru crap, cu apa oxigenata , adinca si hrana din belsug . Lipsa vegetatiei si in general fundul spalat ofera facilitati diverse de nadire . Una dintre cele mai “prinzatoare” zone din schema prezentata
• Zona 5 – este o consecinta a confluentei dntre rauri . Malul spalat din zona 4 se va depune si va crea o zona cu apa mica , tulbure si plina de sedimente in suspensie . Este recomandata pentru pescuitul de primavara – in acest loc apele incalzindu-se mai repede . Totodata cu o nadire corespunzatoare poate fi un loc propice pescuitului pe timp de noapte in verile calduroase
• Zona 6 – in general in astfel de coturi pe care raul le face, pe partea exterioara a curburii apa este adinca , iar pe malul opus apa este mai mica – datorita efectului de depunere de sedimente. Sigur in astfel de zone adanci exista gropane si praguri care trebuiesc cautate cu atentie ! Cele mai prinzatoare locuri pe tot timpul verii .
• Zona 7 – iarasi o zona cu potential deosebit. Apa adinca si prezenta unui mal de vegetatie abundent – face sa se intruneasca conditii propice pentru ca pestii sa stationeze si sa hraneasca aici . Camuflajul este asigurat de perdeaua de vegetatie iar curentul mai puternic pe exteriorul curburii raului oxigeneaza apa . Se pot planta cu succes monturile la 2-3 metri in fata perdelei de stuf , cu mentiunea unei griji sporite fata de eventualele tentative ale crapului de a-si cauta salvarea pe timpul drillului in perdeua de vegetatie
• Zona 8 – in aval de o insula . Zona puternic turbionata si care ofera hrana din belsug . Nu avem pretentia ca am epuizat acest subiect . Speram ca cele prezentate aici vor fii de folos vizitatorilor nostri . Sigur ca exista si alte zone excelente pe ape curgatoare, dar zonele prezentate aici nu trebuiesc ocolite si trebuiesc tratate cu maxim de seriozitate.

Riguri
   Desi multi se tem sa foloseasca rigul (sau l-au folosit foarte putin, nu au prins si au dat vina pe acesta pt esec) va asigur ca este cea mai buna forma de prezentare a momelii pentru crap. Chiar daca nu prindeti din prima sau aveti rateuri la intepare nu renuntati ci studiati bine montura pana o faceti cum trebuie.
   Pentru a lega un rig bun trebuie sa stiti cateva lucruri:

•  firul textil trebuie sa fie cat mai moale, cat mai matasos.

•  culoarea sa fie maro inchis sau verde inchis, dupa folosire un fir bun se decoloreaza, folositi un marker pt a-l vopsi pe toata lungimea forfacului.

•  distanta intre curbura carligului si momeala sa fie de cca 1 cm (cu mici exceptii).

•  rigul trebuie sa iasa de sub matisaj sau de sub varnis in dreptul varfului carligului pentru un echilibru foarte bun.

Boilis normal (cu densitate mai mare sau egala cu cea a apei)
   Legati un carlig (knotless knot) si lasati rigul (firul din prelungirea tijei) cu circa un cm mai lung decat diametrul boilisului pe care vreti sa-l folositi facandu-i o bucla la capat. Treceti cu ajutorul crosetei o boilis pe fir si in bucla introduceti un stopper, trageti bolliesul pe fir in sus pana langa stopper asa fel incat acesta sa nu poata cadea (unele stopperuri trebuie sa intre chiar in boilis dar nu vi le recomand). Nodul buclei ar trebui sa fie in interiorul boilisului fapt care v-ar ajuta mult ca boilisul sa stea fix pe acest fir.

Boilis flotant clasic
   Se leaga un carlig cu tija lunga, pe firul din prelungirea nodului, inainte de a se face bucla pentru boilis, se introduce pe fir un varnis siliconic care se trage impreuna cu firul pe tija carligului si se face bucla. Cand vreti sa puneti un boilis trageti varnisul spre ochetul carligului si astfel rigul ramane liber, puneti boilisul si trageti varnisul spre curbura carligului in asa fel incat sa blocati boilisul strans langa tija carligului in asa fel incat atunci cand este pus in apa tija carligului sa aiba o inclinatie de circa 45 de grade.

Boilis flotant legat cu elastic
   Aceasta montura este preferata mea, mi s-a parut mie ca merge mai bine si da putine rateuri. Se gaureste boilisul cu un burghiu (de 3 mm), se trece cu croseta un elastic prin acesta. Se trece carligul prin ochiul format de elastic si se strange. Capetele elasticului se leaga intre ele, nodul format fiind suficient de mare pentru a folosi ca stoper. Boilisul se pozitioneaza in asa fel ca daca punem montura in apa tija carligului sa aiba o inclinatie de 45 grade.
Porumb
   Montura clasica pe care am vazut-o in toate documentatiile arata ca si montura de boilis numai ca in loc de bilute se pun 2-4 boabe de porumb si apoi un stoper. Am incercat aceasta montura dar mi se pare ca se desira cam usor boabele si am cam avut rateuri. 

   Porumb in varianta mea Boabele de porumb au o pozitie foarte lejera si la orice incercare a pestelui de a le inghiti sau a le scuipa carligul se intoarce cu usurinta si se agata. Practic cu aceasta montura numarul rateurilor este nesemnificativ. Legati un carlig caruia ii lasati firul de par mai lung decat la boilis (numai prin incercari veti putea determina lungimea optima), gauriti boabele de porumb cu un burghiu (daca este vorba de porumb uscat) si insirati-le pe fir, merg 2 pana la 8 boabe dar aveti grija la marimea carligului, treceti bucla rigului peste varful carligului, peste contra si trageti ultima boaba peste nodul ochiului asa fel incat bucla sa nu poata iesi cu usurinta.

Rig pentru boabe de grau
   Prin ochetul unui carlig treceti 2 fire sintetice foarte subtiri, intindeti-le in lungul tijei si peste ele matisati legatura carligului pana in dreptul varfului, veti avea un carlig cu 4 riguri, faceti cate o bucla pe fiecare firisor (incercati sa fie cat mai egale) si trageti cu croseta maxim 4 boabe de grau pe fiecare apoi treceti-le peste varful carligului (ca la montura 3B) si veti avea un guguloi de boabe care mascheaza foarte bine carligul dar cand un crap il apuca acesta iese foarte usor dintre boabe si isi indeplineste rolul. Merge foarte bine in apele furajate cu grau.
Rig pentru viermusi
   Pe tija unui carlig de crap matisati un fir mono de 0,08-0,12 mm iar la capatul acestuia legati un carlig de pescuit nr 18 (este mai usor sa faceti operatiunea invers), distanta intre carligul 18 si curbura carligului sa fie de 1-2 cm, pe tija carligului de crap trageti un varnis siliconic, umpleti firul mono cu viermusi pe care-i trageti prin carligul 18 si agatati acest carlig de varnisul de pe tija carligului mare.

Pluta si diferite monturi

Pluta oblica

   Este o plută folosită în apele cu un curent rapid, în râurile mari (Olt, Mureş, Siret, Prut) şi Dunăre. În astfel de ape, oricât de greu ar fi plumbajul liniei, aceasta nu reuşeşte datorită curentului să evolueze pe verticală. Stratul de apă de la suprafaţă curge mai repede, uneori ajutat şi de vânt, pe când cel din profunzime curge mai încet, oprit de obstacolele de pe fundul apei. În aceste condiţii o plută normală nu poate să stea decât înclinată, afectând sensibilitatea liniei.Se poate trece peste acest inconvenient al înclinării plutei şi implicit creşte sensibilitatea monturii prin folosirea unei plute oblice. De fapt la aceasta plută numai chila este montată oblic faţă de axul plutei, corpul acesteia şi antena rămânând verticale. O altă modificare a acestei plute este corpul, extrem de aplatizat (3 mm grosime pentru o lăţime de 4-5 cm), pentru a fi cât mai hidrodinamic şi a opune o rezistenţă cât mai mică. Lungimea unei astfel de plute este de regulă de 30 cm.

Pluta clasica

   Este cea mai cunoscuta montura de pescuit la pluta. Este formata dintr-o pluta dreapta, cilindrica, un singur plumb si un ac. Pluta este prinsa doar la capatul inferior printr-un singur varnis de cauciuc. Acul, nr. 8 sau 6, se va lega cu un forfac de 20 Ø la campul de 25 Ø. Plumbul, de preferinta o singura alica care sa echilbreze pluta se va atasa la 15-20 cm. de ac. Montura se poate folosi pentru pescuitul crapului, linului, carasului, platicii, dar sa nu va mire daca intra si alceva. La atacul pestelui pluta se va misca in doua feluri, fie se va scufunda complet in caz ca pestele trege momeala cu tot cu plumb, fie se va ridica in caz ca pestele ridica plumbul de pe fund.

Pluta Cralusso

   Wagglerele UFO sunt atasate la linie în mod traditional, dar contin si ele o serie de elemente inovative. Corpul din poliuretan este foarte rezistent la lovituri si nu absoarbe apa. UFO este un model foarte versatil, gasindu-si întrebuintare atât pentru pescarii de agrement cât si pentru cei de competitie. Datorita versatilitatii si adaptabilitatii sistemului de antene, 20 de vârfuri diferite Cralusso pot fi adapate acestei plute. Fiecare pluta vine însotita de trei antene. Tija plutei este facuta dintr-un material transparent care este foarte rezistent si care ramâne drept. Sistemul de calibrare permite ajustari rapide, cu precizie de 0,05 g. Nu vedeti foarte bine antena plutei la distanta mare? În loc sa luati de pe fir o alica de 0,1 g, mai bine modificati pozitia tijei în corpul wagglerului cu doua gradatii. Invers daca nu vedeti trasaturile. Aerodinamica acestei plute este îmbunatatita de profilul gen „minge de golf” a corpului wagglerului, profil care are ca scop reducerea rezistentei la frecarea cu aerul în timpul zborului, marind si stabilitatea plutei.
   Plutele cralusso sunt de mai multe feluri din ce stiu eu sunt asa:
1. plutele Cralusso Bolo - permite sa pescuiesti in zonele unde sunt curenti foarte puternici, eliminand riscul de a devia in afara firului ape.
Corpul plutei este construit din poliuretan modelele prezinta 5 antene care pot fi schimbate astfel in cazul unor curenti puternici se poate supralesta aceasta pluta. Marimi/gramaje: 3-4-6-8-10-12-15-20 grame.
2. plutele Cralusso Torpedo - si acestea se folosesc tot pt ape in care sunt curenti puternici, se poate folosi la rubesiana si bologneze,...marimi : 0,5-0,75-1,0-1,5-2-3-4-5 grame.
3. varianta imbunatatita Cralusso Torpedo Tuning - care efectiv face minuni si care ramane pe loc in cei mai mari curenti.
4. plute cralusso Surf - dimensiuni: 3-4-6-8-10-12-15-20 G.

Feeder pentru viermusi

   De obicei nădirea dinaintea partidei de pescuit se face cu bulgari compuşi din momeală amestecată cu argilă, cam de mărimea unei mingi de tenis. Aruncarea acestor bulgari nu pune nici o problemă, fie că îi aruncăm cu mâna fie cu praştia. Sunt suficient de grei, iar zgomotul căderii este de multe ori benefic partidei de pescuit, atrăgând peştii. Sunt însă situaţii în care vrem să nădim cu viermuşi, râme etc., fără a face prea mult zgomot, când pescuim la plătică, babuşcă, peşti sperioşi în general, în lacuri, canale. Neputând folosi bulgării, apare problema aruncării nadei, datorită greutăţii mici a acesteia. Pentru astfel de situaţii a apărut SPOD-ul. Este un feeder special care datorită greutăţii sale permite aruncarea unei nade uşoare (viermuşi) la distanţă apreciabilă, fără a tulbura prea mult liniştea locului, fiind de dimensiuni reduse. Un SPOD este un feeder cilindric, cu găuri laterale de 1,5 – 2 mm. Unul dintre capete este înfundat de o bucata de plută, care are rolul de a-l face să plutească pe apă, odată lansat. Celalalt capăt este de un diametru mai mic, pentru ca nada să nu cadă din el în timpul zborului. SPOD-ul se leagă la firul de pescuit în capătul mai îngust. Pe fir, în imediata apropiere a SPOD-ului, se pune suficient plumb pentru a-l face pe acesta să se aşeze vertical în apa odată lansat în locul dorit, în genul unui "Hopa-Mitica". Viermuşii vor cădea în apa prin capătul liber. Dacă o singură lansare nu este de ajuns pentru nădirea locului (şi de obicei nu este), se mulinează şi se aduce SPOD-ul la mal, după care se lansează iar, de câte ori este nevoie. Bineînţeles, aruncările trebuie efectuate cu precizie, în acelaşi loc. Pe lângă modelele comerciale se poate bricola un SPOD dintr-un bigudiu de plastic căruia îi astupaţi unul din capete cu un dop de plută de la o damigeană, iar pe celalalt îl îngustaţi la flacără. Aveţi grija să corelaţi puterea lansetei cu greutatea SPOD-ului încărcat. O putere a lansetei de 30-50 grame ar trebui să fie suficienta pentru un SPOD încărcat.

Crap la suprafata
   Este o metoda de a veni crapului de hac atunci cand caldura excesiva il face sa se hraneasca la suprafata, ignorand momelile noastre lasata in adancurile apei. Montura este una relativ simpla si este alcatuita dintr-o pluta intr-un fel spaciala, gasita pe piata sub numele de "Carp controler" (pluta, control pentru crap), un opritor de cauciuc si un ac nr. 8. Este introdusa pluta pe fir, care trebuie sa fie unul rezistent, apoi opritorul (sau un vartej), si la o lungime de 50-60 cm. se leaga acul. Momeala folosita este una plutitoare, rezistenta la inmuiere, inmuiere care se face inainte de aruncare pentru a adauga un plus de greutate necesara aruncarii. Atasarea momelii de ac se face fie ca pe mamaliga fie cu un fir de par. Important este sa ungeti portiunea de fir dintre pluta si ac pentru ca aceasta sa stea la suprafata. O puteti unge fie cu ulei de bucatarie fie cu un ulei sau o substanta uleioasa speciala, eventual cu aroma.

Crap la fund
   Cei mai multi pescari cauta crapul pe fundul apei si pentru ei, dar si pentru restul pescarilor aceasta montura poate sa creeze satisfactii. Pentru a realiza aceasta montura aveti nevoie de un tub antinod, un plumb culisant, un tub de cauciuc, un vartej si un ac. Marimile le decideti dumneavoastra in functie de balta si pestele pe care aceasta obisnuieste sa-l ofere. Pe firul principal care pentru crap este de obicei ceva mai gros este introdus un tub anti-nod de circa 15 cm., apoi introduceti un tub de cauciuc de 1-2 cm. in care tubul anti-nod sa intre perfect. Urmatorul pas este sa atasati plumbul si apoi legati capatul de un vartej. Acul va avea atasat un "fir de par" si se va lega printr-un forfac de vartej. pentru a finaliza montura tubul antinod este introdus in tubul de cauciuc.

Cu pluta pe lac
   Este o montura care da multe satisfacii si pe care nu multi o folosesc, cel putin la noi in tara. Pentru a o folosi trebuie sa cunoasteti foarte bine locul unde pescuiti si cand spun asta ma refer la adancimea si fundul lacului. Adancimea este greu reglabila si poate deteriora firul de aceea este ideal sa cunoasteti adancimea si sa o fixati de la bun inceput. Pluta folosita este una culisanta si se va incadra intre doua alice de plumb care sa o echilibreze; acul, campul si forfacul trebuiesc alese in functie de ce ofera balta. Inainte ca momeala sa atinga fundul apei se pot sesiza mici miscaturi ale plutei sau chiar unele mari, in caz ca va deranjeaza sau nu va interedeaza pestii din stratul superior al apei puteti sa atasati o alica mica de plumb la 15-20 cm. de ac pentru a grabi coborarea momelii insa cu cat momeala cade mai natural cu atat nu suspiciunea pestilor asupra ei scade.
Fir de par - pentru crap
   Este o montura foarte cunoscuta de craparii din intreaga lume si de aceea voi fi scurt in legatura cu ea. Stiindu-se faptul ca, crapul se hraneste prin "soarbere" aceasta metoda este foarte eficienta, deoarece acul este absorbit de peste in momentul cand aceste absoarbe momeala, respectiv boilies, patratica de mamaliga, porumb, etc., ne fiind simtit in momeala facand ca aceasta sa fie respinsa de el. Exista noduri speciale pentru legarea acului astfel incat sa ramaneti cu "firul de par" comun cu forfacul, insa se poate face nod obisnuit acului si la el se va atasa un fir de preferinta textil. Momeala eate gaurita iar "firul de par" este trecut prin interiorul aceateia, capatul este inodat astfel incat momeala sa nu paraseasca firul.

Mreana la pluta
   Montura este una de rau si este destinata pescuitului la mreana. Este compusa dintr-o pluta pe cat se poate ca cea din imaginea de mai jos, alice de plumb si un ac in functie de pestele din zona. Pluta se prinde atat aproape de extremitatea superioara cat si le extremitatea inferioara cu doua varnisuri de cauciuc. Acul se leaga direct pe camp, renuntandu-se la forfac, iar alicele de plumb se ataseaza la aproximativ 10 cm. de ac pentru a face fata curentului. Momeala folosite poate fi carne, buchet de viermi, rama, sau in caz de apa usor tulbure se poate folosi cascavalul.

Montura pentru crap , tip ” Placuta “
   Este o montura semiculisanta, folosind ca platforma o placuta de plumb. Aceasta placuta are atat rol de momitor, baza de prindere pentru fir si carlige, cat si rol de greutate pentru facilitarea aruncarii . Placuta de baza poate fi realizata de orice pescar fara prea mare dificultate. Cu ajutorul unui ciocan se poate modela o bucata de plumb in placuta de dimensiuni mai mari. Apoi folosind un foarfec, decupam placuta in forma dorita  avand grija ca aceasta sa fie cu 1 -2 cm mai mare. Urmeaza modelarea finala , conform schitei . Pentru cele doua carlige alegem un fir textil care are marele avantaj ca in contact cu apa devine moale si se muleaza usor. Carligele vor fi din acelea pentru crap, de marimea 4`- `6 . Prezentarea monturii pe fund este intodeauna cu nada in sus, datorita centrului de greutate care este excentric. Carligele se ascund partial in nada. Materiale folosite: placuta de plumb, fir textil , doua carlige pentru crap , un vartej. La pescuit, in placuta se pune mamaliga, iar ca momeala se folosesc rame, boabe de porumb, buchet de vermusti, momeala adecvata sezonului. Cu mici adaptari montura poate fi folosita cu succes si la pescuitul carasului , platicii, etc.

Montura pentru crap , tip ” Momitor “
   O montura simpla si ieftina . Momitorul cu arc si plumb , prevazut cu un tub prin care culiseaza linia este un accesoriu usor de gasit  Ultimul segment al liniei este din fir textil. Si in acest caz prezentarea monturii pe fund, este cu nada si momeala in sus. Montura este semiculisanta  distanta fiind stabilita de distanta dintre cele doua vartejuri.
Materiale folosite: Un momitor culisant, doua vartejuri si un carlig pot deveni o montura foarte eficienta la pescuitul crapului. Cu mici adaptari montura poate fi folosita cu succes si la pescuitul carasului, platicii , etc .
Observatii: Aceste monturi folosite la pescuitul crapului, sunt indicate pentru zonele cu fund fara namol .

Montura culisanta rigida (Kevin Nash)

   Realizare: Montura se compune din urmatoarele elemente, un rig, un lest, un clips KN, un conector conic din cauciuc (in lipsa puteti folosi si un ventil de bicicleta) si un tub din silicon (de preferinta maro inchis, verde inchis sau negru). PVC-ul nu este grozav deoarece e cam rigid si, ajuns pe fundul apei, nu se intinde ci sta in bucle pe care crapul le poate detecta. Treceti firul prin tubul din silicon, treceti pe fir conectorul si clipsul KN (cu partea subtire spre conector), apoi legati firul de vartej. Introduceti tubul de silicon in conector si fixati-l cu o picatura de super glue iar apoi impingeti vartejul in partea mai groasa a clipsului KN. Foarte important este ca vartejul sa stea fix in acest clips dar sa iasa la o smucitura mai puternica.

Montura culisanta clasica
   Rigul nu este totul. Pentru ca nu mai pescuiti cu mai mult de 4 lansete, accesoriile pe care le folositi sunt mai putine dar trebuie sa fie de cea mai buna calitate. Nu aveti voie sa faceti rabat la calitate nici la cel mai mic accesoriu. Montura culisanta clasica este o montura foarte usor de realizat, cu putine componente. Un lest fixat pe un tub de silicon sau PVC, direct sau cu agrafa (poate fi un plumb sau un momitor) o biluta de cauciuc si un rig clasic (un carlig legat cu fir textil si cu vartej in capatul opus). Este o montura buna primavara cand crapii sunt inca lenti si fitosi.Avantajul este ca pestele ia momeala si pleaca cu ea fara sa simta nici o greutate deoarece firul culiseaza prin lest.Lasati bambina mai jos, lasand firului o burta mai mare pentru ca pestele sa se poata deplasa nestanjenit pana interveniti. Necesita atentie si intepare rapida caci pestele poate lasa momeala oricand daca i se pare ceva in neregula. Aceasta montura mi-a fost recomandata de “crapistii ” de Dunare.

Montura culisanta crap-caras
   Montura culisanta crap-caras, una dintre cele mai folosite monturi pentru caras cu succes si la crap. Pentru realizarea acestei monturi, aveti nevoie de: 2 varteje, 1 naditor cosulet, 2 carlige nr.4 sau 5 galbene sau negre, 3 protectoare nod, 1 stopper, 2 margele, 1 T(teu-antitangle), 1M fir monofilamet 0.25-0.3 sau textil 0.2 (in functie de dimensiunea pestilor urmariti se poate confetiona si cu fire mai groase ex. 0.4). 

Montura caras eficienta

   Se vor folosi nodurile: “Uniknot” sau “Grinner” la legarea vartejelor, “Snell” sau “Snood” pentru legarea carligelor si bucla “Longliners” pentru legarea primului carlig pe linie (prin teu). La final, montura nu trebue sa depasasca 50-55cm. lungime.
Montura caras – montura cu momitor semiculisant, vinovata de prinderea a zeci de kilograme de caras. Personal,am folosit-o doar cu pufarin,dar se poate folosi si cu viermusi,rame etc. Pe cat de simpla pe-atat de eficace,asa ca folositi-o cu incredere.

Montura Pop-Up cu viermusi – Aceasta este o montura folosita pentru prinderea crapilor.Este o montura echilibrata in asa fel incat flotabilitatea trebuie sa permita viermusilor scufundarea inceata si asezarea usoara a acestora pe fundul lacului.Acest lucru inseamna ca atunci cand un crap se hraneste in zona din jurul monturii,aceasta va fi primul lucru care va fi aspirat de gura crapului.Chestia frumoasa la aceasta montura e ca datorita numarului mare de viermusi si al buretelui, carligul nu va fi vizibil pentru un crap care se apropie pe deasupra ei.

Trusa pescarului

Juvelnicul

   Este o componenta e trusei pescarului indispensabila acestuia daca vrea sa se intoarca acasa cu pestii ... proaspeti. Poate fi facut din sarma (mai ales in Delta Dunarii, cu un astfel de juvelnic veti fi siguri ca veti gasi pestele pastrat in juvelnic peste noapte, si nu plecat prin gaura facuta de un sobolan de apa), nylon, ata pescareasca. Daca doriti sa eliberati la sfarsitul partidei de pescuit pestii prinsi (desi cel mai bine ar fi sa-i eliberati imediat dupa ce i-ati prins si fotografiat), folositi mai degraba un juvelnic din nylon, cu ochiuri cat mai mici. Juvelnicele cu ochiuri mari fac rani la botul si inotatoarele pestilor. In apele cu lipitori (mai ales lacurile pline de vegetatie), veti avea surpriza sa va descoperiti pestii morti din cauza atacului acestora asupra branhiilor. Solutia consta intrun altfel de juvelnic, un sac din panza cat mai deasa. Acesta insa are dezavantajul ca nu permite trecerea decat intr-o masura destul de mica a apei. Diametrul juvelnicului va fi in concordanta cu talia pestilor. Cu cat sunt mai mari, cu atat diametrul ar trebui sa fie mai mare. Bineinteles, niste pesti mai mici nu se vor simti deloc deranjati intr-un juvelnic mai mare.

   Lungimea juvelnicului este importanta in cazul in care din anumite motive (mal inalt sau malos, intinsura) nu puteti ajunge la malul apei. Cu cat va fi mai lung, cu atat va fi mai usor sa le dati drumul pestilor 'pe topogan', fara sa va deplasati. O lungime care acopera cam toate cazurile ar fi 2-3 metri.Intodeauna vom incerca sa punem juvelnicul intr-un loc cu apa adanca, ferit de bataiadirecta a soarelui, cu un curent de apa care sa permita improspatarea acesteia.Indiferent de materialul din care este construit, un juvelnic necesita intretinere. Pe langa uscarea obligatorie de la sfarsitul partidei de pescuit, dupa indepartarea mucusului pestilor pastrati prin clatirea repetata in apa in care am pescuit, fiecare tip de juvelnic necesitaintretinere specifica. Astfel, juvelnicelor din sarma li se va indeparta rugina si vor fivopsite in fiecare iarna. Cele din ata vor fi verificate iar ochiurile putrezite vor fi refacute.Mai avantajos din punct de vedere al intretinerii este un juvelnic din fire de nylon.

Minciogul

   Este o unealtă ajutătoare pentru scos din apă pestele mai mare, care nu poate fi scos prin simpla tracţiune a firului. Se compune dintr-o coadă (mâner), care poate fi şi telescopică, şi o plasă. La cele mai multe mincioguri, cadrul care susţine plasa este pliabil, pentru a fi mai uşor de transportat. Tehnica introducerii peştelui in minciog este simplă. Minciogul se aşează intr-un loc cu apă ceva mai adâncă (cât să poată fi introdus sub peşte), şi nu se mişcă din acel loc decât atunci când am adus pestele deasupra lui, când cu o mişcare rapidă ridicam minciogul. Nu încercaţi niciodată să urmăriţi peştele cu minciogul, nu veţi face decât să îl speriaţi, şi cu o ultima zvâcnire vă poate scăpa. De regula peştele se introduce in minciog de la coadă, fiind ţinut cu botul deasupra apei. Pentru peştii destul de mici faţă de diametrul plasei minciogului, aceasta tehnică nu mai este atât de importantă, ei putând fi ridicaţi oricum. Atenţie la peştii mai lungi (ştiucă, somn), care nu 'încap' în minciog. Mai bine îi mai lăsaţi 5 minute după ce consideraţi în mod normal ca i-aţi obosit, şi îi scoateţi ţinându-i cu mâna de opercule. Daca încercaţi să îi scoateţi cu un minciog prea mic pentru dimensiunea lor, în timpul zbaterii cârligul se agaţă de plasă şi buza peştelui se rupe imediat. In mod normal coada minciogului are 1-1,5 metri, putând fi telescopică pentru un transport mai uşor. Pentru pescuitul în râurile de munte, practicat din apa cu cizme izolante, coada minciogului este tradiţional mai mică, de circa 10-20 cm. La polul opus se situează minciogul pentru pescuitul cu undita rubesiană (9-14 metri), care are de cele maimulte ori o lungime a cozii de până la 4 metri, ca în imagine.

Carligul

   Principalele elemente ale unui cârlig sunt următoarele : paleta sau ochetul, tija, curbura, vârful şi spinul. Paleta este elementul care nu permite nodului făcut pe tija cârligului să se desprindă de aceasta. Există noduri care se pretează mai bine pentru cârlige cu paletă, altele pentru cârlige cu ochet (în special cele pentru legarea muştelor artificiale). Tija poate fi mai lungă sau mai scurtă. In general, la pescuitul cu momeli vii care se înşiră pe cârlig (rame), tija este mai lungă pentru a permite înşirarea momelii, iar la pescuitul cu momeli artificiale (paste), tija este mai scurtă (cârlige numite 'italiene'), pentru a ţine mai bine momeala. Tot pentru pescuitul cu momeli vii, tija poate avea 1-2 spini îndreptaţi în sus, pentru a ţine bine momeala.Vârful cârligului poate fi drept, îndreptat spre tija cârligului (numit şi "cioc de papagal" sau "italian"), sau spre exterior. Cârligul cu vârful îndreptat spre exterior înţeapă mai uşor pestele, dar îl şi scapă mai uşor, pe când cârligul cu vârful tip 'cioc de papagal' înţeapă mai greu, dar reţine pestele mai bine.

   Spinul are rolul de a reţine pestele odată înţepat. Nu trebuie sa fie nici prea ridicat, caz în care ar opune rezistenta la înţepare, nici prea apropiat de cârlig, caz în care nu şi-ar putea îndeplini funcţia de reţinere a peştelui. Tendinţa, în condiţiile utilizării tot mai mult a metodei 'catch and release', este de a pescui cu cârlige fără spin, care rănesc peştele într-o oarecare măsură. Materialele din care se face un cârlig sunt dintre cele mai diverse, plecând de la fierul obişnuit şi ajungând până la aur (cârligele trofeu, de colecţie). Cârligul rezultat nu trebuie să fie casant (în caz de agăţare pe fundul apei sa putem, într-o oarecare măsură, să-l recuperam), dar nici prea maleabil, pentru a nu putea fi îndoit de către peşte. O altă calitate a unui cârlig este rezistenţa la coroziune, precum şi rezistenţa acestuia în cazul agăţărilor repetate pe fundul apei. In acest scop, după fiecare agăţare este bine să verificam ascuţimea vârfului cârligului.Poate cea mai importantă calitate a unui cârlig este capacitatea acestuia, respectiv avârfului cârligului, de a înţepa peştele. Verificaţi la cumpărare vârful cârligului mişcândulpe pielea unui deget. Cel puţin la cârligele mici, vârful ar trebui să se agaţe imediat depiele. Daca la celelalte elemente ale undiţei mai puteţi face rabat la calitate, la cârlige estebine să alegeţi ce e mai bun, în ciuda preţului mai ridicat.Culoarea pe care o pot avea cârligele are o gama destul de variată, cel puţin în magazine(argintie, aurie, brună, roşie, neagră, maro). Pe malul apei însă, folosiţi cârligele care au oculoare cât mai apropiată de cea a momelii. Daca vedeţi că vecinii prind iar dvs. nu,culoarea cârligului poate fi una dintre cauze.Nu încercaţi să ascuţiţi un cârlig al cărui vârf s-a tocit, chiar dacă era unul "prinzător".

   Cârligele fiind de obicei ascuţite pe cale electrochimică, pila sau şmirghelul dvs. nu vor face decât să-l strice şi mai mult. Mai bine cumpăraţi unul identic, mai ales că preţul unui cârlig nu este atât de mare în raport cu celelalte elemente ale unei undiţe sau lansete. Cârligele se măsoară în funcţie de distanţa dintre vârful lor şi tijă (deschiderea). Scara de măsurare începe de la 26 (cârligul cel mai mic), ajunge la 1 (cârlig la care distanţa vârf - tijă este cam de 1 cm), după care se continuă cu 1/0, 2/0..., ajungând la cârligele pentru pescuitul peştilor oceanici (rechini, marlini). Cârligele duble sau triple se folosesc de obicei la pescuitul peştilor răpitori, la echiparea linguriţelor artificiale, a woblerelor.

Lansetele se caracterizeaza prin doua elemente:

• actiune;

• putere.

Actiunea poate fi:

• De virf (A) - actiune rapida;

• Mijocie (B) - actiune semirapida;

• Parabolica (C);

• Lenta(D).

   Actiunea foarte rapida este specifica in general pestilor mari. In unele cazuri literele A,B,C si D sunt inlocuite prin cifre in intervalul 1,5-5. Puterea este, de regula, determinata cu relatia:

P = gmax x 10, unde gmax - reprezinta masa maxima a plumbului, in grame (ex: Lanseta A 10-30 - lanseta actiune rapida, greutatea maxima a plumbului lansat intre 10-30 grame). Daca alegem o greutate mult mai mica lansarile vor fi scurte si imprecise; daca depasim sarcina recomandata, la lansare este posibila ruperea lansetei. De remarcat ca puterea are alt sens decit in mecanica. Pe baza puterii putem alege firul corespunzator. Astfel, rezistenta firului trebuie sa fie de max. 7 ori puterea vergii. Daca avem de exemplu o lanseta cu puterea 300 g (deci 10-30 g greutatea plumbului, inscrisa pe ea) firul optim este de maxim 3 kgf la nod, in conditii de soc. Un fir mai gros poate pune in pericol varga. Atentie, rezistenta firului se considera la nod, deci vom alege un fir de circa 6 kgf rezistenta pe un tronson de 1 m fara nod (mentionata de producator). Lungimea lansetei este si ea importanta prin distanta la care lansam, determinind capacitatea lansetei de a absorbi socul provocat de pestii mari. La pescuitul pestilor mari, pentru a reduce efortul pescarului, se recomanda lansete de minim 2.7 m cu miner lung (pentru doua maini). Aceste valori, mentionate mai sus, sunt orientative si deseori nu se respecta fara prea mari riscuri (daca exista si experienta) dar, teoretic, siguranta lansetei este relativa in aceste cazuri, depinzind de experienta pescarului si de calitatea celorlalte componente si vom mentiona aici in special mulineta. Combinind actiunea, puterea si lungimea lansetei putem pescui fara riscuri, cu efort minim si satisfactii depline.

Calendarul pescarului

   Deoarece conditiile climatice nu sunt aceleasi in toti anii, ar fi imposibil sa se indice cu precizie ce pesti se vor prinde intr-o anumita perioada a anului si la ce momeli anume. Este insa sigur ca pescuitul va fi cu atat mai fructuos cu cat temperatura apei este mai apropiata de temperatura optima de hranire a pestelui cautat (scobarul 11 C, linul 16 C, stiuca 17 C, crapul 19 C , pastravul fantanel 10-12 C, pastravul curcubeu 14-19 C, babusca, cleanul, mreana, obletul, platica, rosioara 15 C etc.). In anii cu clima normala pot fi luate in consideratie indicatiile acestui calendar.
 

IANUARIE
   Acum pestii pasnici si rapitori se gasesc la apa adanca, cu functiile vitale reduse la minimum. Indiferent cat de frig ar fi afara sa nu uitam ca la nivelul fundului apei temperatura este de min. 4 C (pentru un lac cu cel putin 2 m adancime sau chiar mai putin) datorita anomaliei pe care o prezinta densitatea apei in raport cu temperatura (densitatea maxima corespunde lui T = 4 C, deci "apa grea" este la fund). Totusi, in zilele insorite sau de moina, pescuitul poate da rezultate atat la copca cat si in apa libera.
· Babusca, in zilele insorite sau de moina, poate fi pescuita la fundul apei cu rame mici rosii, virmusi si mai ales libelule (viermi rosii de namol);
· Bibanul - la copca sau in apa libera poate fi pescuit la pestisor viu sau mort "jucat", ori dandineta, langa palcurile de stuf si radacini. Cu lanseta, pe timp friguros, sansele sunt slabe; sunt indicate naluci mici, oscilante, care permit o recuperare lenta;
· Carasul - se poate prinde la copca cu libelule, viermusi, rame;
· Cleanul - cade rar, la paine si branza topita, pe fundul apei, in locurile cu curent slab. In lacuri putin tulburi se pescuieste cu pestisor viu, sange inchegat, intestin de pasare, maduva de vaca;
· Mreana - se prinde foarte rar la buchet de viermusi, pe fund;
· Obletul - se poate pescui cu destule sanse la libelule, viermusi intre ape (spre fund), in locurile expuse la soare si adapostite;
· Porcusorii (pentru momeli vii) pot fi capturati usor cu rame mici, pe fund, in raurile inca libere;
· Scobarul - cade rar (cu exceptia iernilor blande cand se pot face partide de pescuit excelente), la cocolos de paine, viermusi, rame;
· Salaul - rar la copca, cu pestisori vii sau dandineta de forma lunguiata;
· Stiuca se prinde la copca, cu pestisor viu, la fund, ori cu dandineta. In apa libera la lanseta cu naluci, recuperate foarte incet deasupra fundului si pe langa maluri, insistandu-se mai mult in acelasi loc.
La mare pot fi pescuiti guvizi, la fund, cu scoici, garizi, rame.
 

FEBRUARIE
   In aceasta luna, pescuitul sportiv da rezultate mai ales in lacurile cu expunere sudica, adapostite de vanturile din nord si est. La pescuitul lansat se pot obtine capturi frumoase cu naluci mari, oscilante, recuperate lent in apele putin adanci pe langa perdele de stuf.
· Pentru babusca si oblet - corespund indicatiile lunii ianuarie;
· Bibanul - cade la copca ori in apa libera cu rame rosii, pestisori vii sau dandineta, pe langa maluri, radacini, stuf. La lanseta cu naluci mici, albe, recuperand incet si neregulat;
· Carasul - se pescuieste cu libelule, rame, viermusi;
· Cleanul - cand apa nu este intunecata, se prinde inca la distanta, cu peste viu, sange inchegat, intestine de pasari;
· Crapul, linul, platica - sunt inca inactivi. Catre sfarsitul lunii sunt posibile unele rezultate in rauri, in lacurile linistite, cu rama rosie, la fund;

· Stiuca - cu exceptia perioadelor de reproducere, constituie principalul obiectiv al acestei luni: la copca sau in apa libera, cu peste viu, linguri mari, dandineta, voblere recuperate incet;
· Mreana - cade si mai rar ca in ianuarie, cu rama rosie - mare, la fundul apei;
· Pentu scobar si salau - idem ianuarie;
La mare se pot pescui guvizi.
 

MARTIE
   Datorita marilor variatii ale temperaturii, directiei si intensitatii vantului, precum si a nivelului, limpezimii si culorii apelor, pentru pescuit sunt inca indicate portiunile insorite si adapostite. Se obtin rezultate bune la pescuitul lansat.
· La avat - se obtin unele rezultate cu peste viu (oblet) si naluca mica, rotativa alba, intre ape;
· Babusca si obletul - incep sa se prinda normal, in zilele frumoase si cu paste (mamaliga, paine);
· Bibanul este activ, pescuindu-se mai ales cu rama. La lanseta cu naluci mici, de preferat rotative;
· Carasul, crapul, linul si platica, desi nu devin cu adevarat activi decat in aprilie, pot fi prinsi si in aceasta luna, cu momeli animale (rame, buchet de viermusi sau libelule) pe fund, la apa putin adanca;
· Cleanul nu mai poate fi pescuit la distanta ca in februarie, decat atunci cand raul este la nivelul normal. Uneori musca pe fund la rama, sorici de porc, branza topita;
· Mreana - se prinde foarte rar, la rama, branza topita;
· Rosioara - catre fund, cu libelule si viermusi;
· Scobarul - cade bine, la fund, cu viermusi, rame rosii, paine;
· Somnul de talie mica la rama;
· Salaul - cu peste viu, destul de frecvent;
· Stiuca - se prinde frecvent cu peste viu si la lanseta, cu naluci recuperate incet;
· Vaduvita - cu momeli animale, la fund, pe langa arbori cazuti si alte ascunzatori;
La mare - guvizii.
 

APRILIE
   In aceasta luna pescuitul da rezultate la aproape toti pestii datorita cresterii temperaturii apei, aparitiei vegetatiei subacvatice si larvelor. La jumatatea lunii de regula pescuitul intra in
prohibitie.
· Pentru avat - ramane valabila valabila remarca facuta la luna precedenta;
· Babusca si obletul continua sa prefere libelula, viermusul de carne dar incep sa cada si la paste (mamaliga, paine);
· Pescuit excelent la biban si stiuca, cu peste viu. La lanseta se obtin rezultate de-a lungul perdelelor de stuf si in coada lacurilor si iazurilor;
· Carasul, crapul, linul si platica isi manifesta prezenta prin bule de aer ce apar la suprafata apei. Continua sa prefere momelile animale (rame, viermusi ...). Crapul mai cade si la mamaliga;
· In apa limpede cleanul cade la sange inchegat, insa este tentat si de un buchet de viermusi pe carlig triplu;
· Mreana - prefera inca branza topita;
· Rosioara - se prinde bine cu libelule, viermusi;
· De regula in aceasta perioada scobarul se reproduce, asa ca pescuitul nu da rezultate;
· Somnul mic - musca la rama in apele curgatoare;
· La salau se obtin unele rezultate la peste viu;
· Vaduvita - continua sa muste inca la momeli animale dar si la mamaliga; exemplarele mari -cu naluci.

La mare - guvizi.
 

MAI
   In aceasta luna pescuitul este de regula oprit. La mare se pescuiesc guvizi, cambula - langa tarm, pe fund, cu hamsie.
 

IUNIE
   In a doua jumatate a lunii prohibitia se ridica. Aceasta luna este una dintre cele mai bune perioade de pescuit. Rezultatele sunt cam la fel in toate orele zilei. Totusi, instabilitatea barometrica din aceasta perioada provoaca si numeroase insuccese. In aceasta perioada bradisul este abundent in multe balti, fiind greu de utilizat lansetele.
· Avatul se pescuieste cu peste viu, naluci mici rotative (albe sau galbene); se poate incerca si cu musca artificiala la marginea suvoaielor;
· Babusca si obletul - se prind, ca si pana acum, cu libelule, muste, viermusi, rame si paste (paine, mamaliga);
· Bibanul si stiuca - continua sa muste la peste viu, insa mai in larg, in preajma vegetatiei, precum si la naluci, catre suprafata. La lanseta sansele pescuitului scad pe masura incalzirii apei;
· Carasul, crapul, linul si platica se prind cu momeli animale, dar spre sfarsitul lunii cele vegetale dau rezultate mai bune. Bulele de aer indica drumul pe care-l parcurg pestii prin vegetatia subacvatica in plina dezvoltare;
· Cleanul - se intalneste la marginea suvoaielor din albiile cu prundis si de-a lungul malurilor inalte, acoperite de vegetatie arborescenta. Cade la muste artificiale mari si paroase, rosii si negre, greieri, lacuste, carabusi, precum si la dude si cirese;
· Mreana - incepe sa se prinda mai frecvent la larve de rusalii, coropisnite, rame groase de pamant, lipitori cu ventuzele taiate, cuburi de branza veche, de branza topita si mai ales greiere (momeala indicata pina in septembrie);
· Obletul - la viermusi, paine, musca de casa;
· Platica - cu boabe de grau, paine, paste;
· Rosioara - pe langa pescuitul cu pluta la virmusi, paste, ofera un pescuit interesant la suprafata cu musca naturala;
· Scobarul - se prinde bine cu viermusi, rame, mai ales in ape tulburi, la coropisnite si chiar la paine si mamaliga;
· Somnul - musca cu lacomie la tipar, broaste, lipitori, rame mari -pe apa tulbure; prefera orele matinale si seara;
· Salaul - la peste viu si la bucati de peste, pe langa maluri, radacini, la apa adanca;
· Vaduvita - se prinde mai ales catre mijlocul zilei, la fund, cu mamaliga, rusalii, rame, viermusi, cosasi si carabusi.
   La mare se prinde foarte frecvent: calcan - se prinde la adanc si pe fund, cu hamsie; cambula si guvizi. Barbuni, la mal, intre ape - cu rama de mare; chefal la mal, pe fund cu rame de mare; lufar, la adancime, intre ape, cu taparina si naluci; hanus la adanc pe fund, cu hamsie, aterina, guvizi; stravizi, la adanc, intre ape, cu taparina, pluta, cu aterina jupuita si garizi; zargan, la adanc, intre ape, cu pluta, momind cu hamsie si aterina.
 

IULIE
   In general, in aceasta luna se obtin rezultate la pescuit numai in primele si ultimele ore ale zilei. La pescuitul stationar, in afara de insecte si libelule, momelile vegetale sunt aproape intotdeauna mai eficace.
· Avatul cade la naluca mica rotativa, alba sau galbena, la confluente; cu musca, pe sub arbori, de pe mal;
· Babusca - mai ales la samanta de canepa si paste; se obtin rezultate si la boaba de grau, viermisori si libelule;
· Bibanul - la rame, coropisnite, peste viu; la lanseta, mai rar, cu naluci mici rotative;

· Carasul - la rame rosie, mamaliga;
· Cega - in Dunare si in raurile mari din Ardeal, pe fund tare, argilos sau pietros, la larve de rusalii, racusori, rame albe sau negre;
· Cleanul da rezultate la pescuitul pipait cu greiere, lacuste, tauni;
· Morunasul - se pescuieste aproape de fund cu mamaliga, rame, viermusi, sange inchegat;
· Mreana - la branza veche, cuburi de branza topita si mai ales la greiere (momeala indicata pana in septembrie), larve de rusalii, coropisnite, rame groase de pamant;
· Crapul - la cartofi fierti, boabe de grau si de porumb conservat, paine, mamaliga;
· Obletul - la viermusi, paine, musca de casa;
· Platica - cu boabe de grau, paine, paste;
· Rosioara - pe langa pescuitul cu pluta la virmusi, paste, ofera un pescuit interesant la suprafata cu musca naturala;
· Linul - la coada de rac, rame groase de pamant;
· Lipanul - cu musca artificiala aproape la toate orele zilei;
· Scobarul - se prinde bine cu viermusi, rame, mai ales in ape tulburi, la coropisnite si chiar la paine si mamaliga;
· Somnul se prinde frecvent indeosebi dimineata si seara la tipari, broscute, lipitori - mai rar in rauri;
· Salaul - la peste viu si la bucata de peste;
· Stiuca - la peste viu; mai rar la pescuitul cu naluci;
· Mihaltul - rar, in bulboane, la fund;
· Vaduvita - se gaseste mai spre suprafata unde se poate prinde cu viermusi, rame si paste.
La mare - ca in iunie cu mentiunea ca nu se mai prinde calcan.
 

AUGUST
   Si in aceasta luna pescuitul da rezultate tot in primele si ultimele ore ale zilei, in apele statatoare; cand lipsa de oxigen este mai accentuata capturile sunt rare.
· Avatul ofera partide interesante la marginea suvoaielor si la varsarea garlelor si canalelor, cu naluci mici, rotative; un pescuit interesant si cu rezultate este cel cu musca naturala sau artificiala;
· Babusca - la samanta de canepa, bob de grau, paste, paine;
· Bibanul si stiuca - idem luna iulie;
· Carasul - la mamaliga, rame, viermusi;
· Cega - idem iulie;
· Cleanul - continua sa prefere greierii si cosasii. In zilele foarte calduroase se ascund in spatele diferitelor obstacole de unde, pe langa musca mare, paroasa, neagra sau rosie, poate fi scos cu un buchet mare de viermusi;
· Crapul - idem iulie;
· Linul si platica - la paine si bob de grau. Catre sfarsitul lunii, boabe de grau si viermusi ori mici rame, viermusi si rame la un loc;
· Mihaltul - idem iulie;
· Mreana - la cuburi de branza si la greier;
· Obletul se prinde mai ales cu paste, musca de casa, furnica inaripata;
· Rosioara, scobarul, somnul, stiuca, vaduvita - ca in luna iulie.
La mare - rezultate foarte bune la pescuitul la stravizi, cambula. In rest ca in luna iulie.
 

SEPTEMBRIE
   Una dintre cele mai favorabile anotimpuri pentru pescuit. Pestii care in lunile iulie si august se refugiaza in ape adanci acum incep din nou sa circule, hranindu-se intens. Pescuitul da roade mai bune pe o perioada mai mare din zi. La pescuitul stationar cele mai bune rezultate se obtin dupa ridicarea cetii de dimineata iar in a doua jumatate a lunii momelile animale incep sa fie superioare celor vegetale. Capturile cu naluci devin tot mai numeroase. Luna excelenta pentru pescuitul cu musca artificiala.
· Avatul se pescuieste cu bune rezultate cu naluci si muste;
· Babusca incepe sa prefere libelula si viermusii;
· Bibanul continua sa cada la rama; exemplare frumoase cad la naluci mici si rotative;
· Carasul - la rama, viermusi, mamaliga;
· Cega - idem iulie;
· Cleanul - vaneaza inca la suprafata putand fi gasit mai ales la marginea curentului din albiile cu prundis si de-a lungul malurilor abrupte, acoperite cu tufarisuri; se folosesc insecte, fructe;
· Crapul - in aceasta luna prefera bobul de porumb cu lapte (crud) si mamaliga, perioada favorabila dupa amiaza;
· Linul si platica - la inceputul lunii la paine si boaba de grau, apoi la boaba de grau cu viermusi, iar mai tarziu la buchet de viermusi;
· Lipanul - cu muste scufundate;
· Mihalt - ca in lunile precedente;
· Mreana - branza topita, greieri; se mai pot folosi viermusi, coropisnite, lipitori;
· Morunasul -prefera ramele;
· Obletul - se prinde frecvent dimineata la libelule, viermusi, musca de casa, paste;
· Rosioara - la rame, viermusi, grau, paine;
· Scobarul - se prinde bine la paine, rame, coropisnite;
· Somnul se prinde inca frecvent la tipar, broscute, rame, lipitori;
· Salaul - aproape de mal, pe sub radacini la apa adanca, intinsuri de nisip unde se pescuieste cu tipari, bucati de peste, larve de rusalii, rame;
· Stiuca incepe sa cada mai des la naluci, indeosebi in ultima parte a lunii;
· Vaduvita - merge la apa mai adanca, la momeli obisnuite si in plus la naluci mici, riotative;
La mare se prinde frecvent hanusul, cambula, lufarul, zarganul, chefalul si mai ales guvizii; incepe sa se pescuiasca scrumbia albastra la adancime intre ape, cu taparina sau cu pluta, folosind ca momeala hamsia.
 

OCTOMBRIE
   Desi vremea se raceste, temperatura apei este in general superioara celei atmosferice. Pestii raman inca activi, hranindu-se inainte de a intra in iarna. Totusi, in comparatie cu luna septembrie, pescuitul la stationar scade in intensitate. Acum pestii trebuie cautati in locurile insorite iar momelile animale sunt preferate celor vegetale. Pescuitul cu lanseta este foarte fructuos indeosebi pentru stiuca si biban.
· Avatul - se prinde mai bine in prima parte a lunii, apoi mai rar la naluci mici rotative;
· Babusca si obletul la viermusi si libelule;
· Bibanul la rame si naluci;
· Carasul la rame, viermusi si mai rar la mamaliga;
· Cleanul se gaseste la adancimi mai mari si merge la cuburi de branza topita;
· Crapul, linul si platica incep sa prefere momelile animale; in balti si iazuri mai mananca si momeli vegetale;
· Mreana - se prinde inca bine cu svaiter. Daca apa este limpede, merge si buchetul de viermusi si larve de rusalii. In apa tulbure rama grasa, alba si rosie sunt momelile preferate;
· Obletul se prinde bine cu viemusi si libelule;
· Rosioara prefera viermusi, libelule;
· Scobarul ofera in acest anotimp un pescuit rodnic la momeli vegetale si animale;

· Somnul mananca din ce in ce mai putin; tipari, broscute, rame;
· Salaul se prinde la aceleasi momeli ca si somnul dar mult mai frecvent;
· Stiuca merge foarte bine la peste viu si la naluci;
· Vaduvita - idem septembrie;
La mare - se pescuieste satisfacator la chefal mic, scrumbie, guvizi, lufar, scrumbie albastra.
 

NOIEMBRIE
   In aceasta perioada pescuitul da cele mai slabe rezultate in an. Totusi, in acesta perioada sunt posibile surprize la rapitori. La pescuitul stationar se folosesc momelile animale ca libelule, viermusi, rame. La pescuitul lansat se folosesc naluci si ascilante recuperate incet.
· Babusca si obletul, in apa limpede, se prind cu libelule si viermusi;
· Bibanul - in apa tulbure cu rama mare, apoi cu peste viu, naluci rotative mici, dandinete;
· Cleanul si mreana - la fund cu rama alba;
· Scobarul - ca in octombrie;
· Stiuca se da bine la peste viu, mai ales in balti si cu lanseta la peste mort, in montura si naluci recuperate lent.
La mare se pescuiesc: chefal mic, guvizi.
 

DECEMBRIE
   Pestii sunt retrasi la adancime, in namol, unde temperatura ramane constant 4 C.
· Babusca, obletul se pot prinde rar la apa libera si mai bine la copca, cu sange, libelule, viermusi;
· Bibanul - cade bine la copca, mai ales imediat ce ingheata apa, cu pestisor viu, dandineta. Mananca si rame, viermusi, libelule insa mai slab ca in noiembrie;
· Carasul - la copca rar, cu libelule, viermusi;
· Cleanul - la apa adanca, cu pluta sau la fund, cu sange inchegat, intestine de pasare, rame rosii, pesti vii, paine;
· Mreana - cade rar la rama, meduza de roca;
· Scobarul - ca in noiembrie;
· Stiuca da rezultate la copca, cu peste viu si dandineta, precum si in apa libera si adanca, cu naluci recuperate lent.
La mare - guvizi.
 

CONCLUZII:
   Pentru pestii pasnici, se observa ca momeala este in general preferata in functie de varietatea de hrana naturala specifica anotimpului respectiv; astfel vara predomina momeala vegetala iar in rest cea animala.
   Perioada cea mai favorabila de pescuit este cea cu temparatura apei cea mai apropiata de temperatura optima de hranire a speciei respective de peste.
   De la an la an pot fi intalnite si abateri de la datele prezentate mai sus, dar cazurile raman totusi in categoria exceptiilor.

Starea vremii si influenta astrelor

   Dintre toti factorii climatici care influenteaza apetitul pestilor, vintul si presiunea atmosferica, corelat cu temperatura mediului, au o influenta deosebita. In rindurile de mai jos sunt descrise succint aceste corelatii si observatii statistice cunoscute si publicate in diverse lucrari de specialitate.

   Vintul are o influenta deosebita asupra pescuitului si tinind cont de sensul acestuia putem sa ne asteptam la rezultate mai bune sau mai rele. Vintul nu este un factor neprielnic, in general, decit daca acesta bate in rafale si este foarte puternic. De cele mai multe ori vintul este preferabil unui calm desavirsit, vantul favorizand oxigenarea apei. La pescuitul pe riu, vintul este rau daca bate din amonte si este rece (directia N-NE) si este relativ bun daca este caldut (S-SV) cu referire mai ales la sezonul de iarna. Daca vintul bate din aval acesta este de regula bun daca nu este prea puternic. Cind traverseaza riul pestii se aseaza dupa vint, in spatele unor obstacole unde asteapta hrana. La balta vintul din NE se pare ca este foarte favorabil. La mare stravidul nu vine niciodata la mal daca vintul bate dinspre sud.

Presiunea atmosferica: 

   Cind se inregistreaza o crestere a presiunii atm. de la valori scazute 740 mmHg spre 760 mmHg sunt semne ca vremea va fi favorabila pescuitului. Daca aceasta scade de la presiuni mari 765-760 mmHg spre 750 mmHg si mai jos situatia nu va fi prea roza. Presiunea optima pentru pescuit este situata in domeniul 755-765 mmHg cu conditia de a fi stabila. Daca apar variatii mai mari de 2 mmHg in decurs de 24 h atunci pestele va minca mai putin. In general variatiile bruste ale presiunii atm. sunt nefaste. La fel de rau va fi cind presiunea se stabilizeaza la valori mari (770 mmHg). Peste aceasta valoare mai bine ar fi sa renuntam la partida de pescuit. O crestere lenta a presiunii si temperaturii apei va fi foarte buna, dar daca temperatura va fi stationara situatia nu va fi deloc placuta. O scadere lenta a presiunii, la o temperatura stationara, este foarte buna si este foarte rea daca scade si temperatura.

Temperatura apei: 

   Joaca un rol foarte important in modul de hranire al pestilor fiind recomandata determinarea acesteia cu ajutorul unui mic termometru. Se stie ca temperatura apei nu este uniforma pe intreg volumul de apa, aceasta fiind variabila in raport cu adancimea la care patrund razele solare; referitor la acest aspect reamintim existenta unei corelatii intre densitatea apei si temperatura;aceasta corelatie arata ca densitatea maxima a apei corespunde temperaturii de 4 grade C. Din acest motiv, indiferent de anotimp, stratul de fund pentru zonele de adancime mai mare de 1-1.5 m au 4 grade C oricat de grea ar fi iarna. Au fost facute afirmatii publice ca apa raurilor poate atinge valori negative fara sa inghete din motivul ca este in miscare. Este total eronat, energia cinetica a moleculelor de apa se tranforma in caldura determinand cresterea temperaturii apei aflate in miscare. Este demn de mentionat ca apa in stare lichida, aflata in miscare sau stationara, nu poate avea valori negative. Afirmatia este valabila numai pentru apa dulce, solutiile saline avand caracteristici diferite. Revenind la temperatura de 4 grade C a stratului apei de fund, aceasta face ca pestii sa sa ascunda in straturile joase (in namol) atat in vremea iernilor grele dar si in perioadele de caldura caniculara. Uniformizarea relativa a temperaturii incepe sa se faca prin luna noiembrie cand multe specii de pesti nu se mai hranesc normal.

Alti factori:

   Apa aflata in incalzire lenta si usor tulbure este foarte favorabila. Cerul usor acoperit sau ploaia regulata sunt de asemenea favorabile. Influenta lunii poate fi resimtita de pesti in special in apele marine dar uneori si in balti. Cele mai favorabile faze ale lunii pentru unditari sunt crai nou si primul cvadrat.

Influenta astrelor asupra pestilor:

   Cele mai bune zile de pescuit sunt in perioada de Luna Noua sau Luna Plina! Cu cat ne aflam mai aproape de aceste momente, sansele pentru o partida buna cresc simtitor! Cea mai buna luna pentru pescuit, in care efectul mareeic este cel mai mare datorita micsorarii distantei pamantului fata de soare, este in luna Iunie. Perioadele de timp in care sansele se maresc, este in apropierea orelor sunare ( 2 ore dupa inceputul Solunarei Majore, respectiv 1 ora dupa Solunara Minora). Daca aceste momente coincid cu rasaritul si apusul soarelui, sansele se maresc simtitor, mai ales daca sunt in perioada de luna plina sau luna noua. Succesul maxim poate avea loc daca aceste momente coincid si cu rasaritul/apusul lunii !!! Aceste perioade sunt proprii recordurilor. Dar aceste tabele nu reprezinta o cutuma. Oricine stie ca sunt si alti factori care determina sansele in pescuit. O racire brusca a vremii determina o inactivitate in hranirea pestilor si deplasarea acestora spre locuri mai adanci. Nu mai vorbim si de calitatea apei, aceasta fiind un factor hotarator in prezenta pestilor.... Daca presiunea atmosferica stagneaza, sau este in crestere, fiind combinata si cu o temperatura favorabila ( temperatura ambianta cu cca 1-5 grade mai mare ca cea a apei) un raspuns pozitiv al pestilor in peroadele solunare este asteptat.

Pescuit - Fitofag

(Hypophthalmichtys molitrix)

Il mai intalnim si sub numele de fito sau chinez. " Chinezul " nu este nici el adevaratul fitofag dintre crapii "chinezesti", avand un regim bazat pe alge microscopice. Echivalentul sau in ocean ar fi balena, care desi este impresionanta ca marime se hraneste cu organisme de zeci de ori mai mici decat ea. Fiind mai usor adaptabil la conditiile de mediu din Romania decat confratele sau- sangerul- acest peste a proliferat atat in captivitate, in crescatorii, cat si in Dunare, unde a facut obiectul principal al pescuitului la japca. Diferentele dintre fitofag si novac sunt foarte subtile si destul de greu de sesizat in practica, cu atat mai mult cu cat s-a incercat si chiar s-a reusit hibridizarea celor doua rase. Aceste diferente constau in raportul cap/corp, numarul de radii la inotatoarea dorsala, etc. Pentru a le lamuri, precizez urmatoarele: Fitofagul are capul relativ mai mic decat al sangerului si o coloratie mai deschisa. Sangerul, in schimb, are capul mare, si prezinta, in special dupa moarte, acea coloratie sangerie care ii da numele.O alta greseala comuna este sa se considere ca se poate face o diferentiere exacta dupa culoarea solzilor, dupa dungi sau pete. Am vazut atat sangeri, cat si fitofagi "impestritati" cu negru si gri; pe deasupra, o logica pescareasca ne aduce aminte ca pestele preia culoarea habitatului, putand exista, de exemplu stiuci galbene, verzi, cu pete, cu dungi, etc. Se pescuieste la buchet de virmus

Pescuit - Ghidrinul

(Gasterosteus aculeatus)

Răspândire
Se intalneste in bazinul inferior al Dunarii si in baltile din lunca acesteia.
Descriere
Are circa cinci centimetri. Ii sunt caracteristici cei trei spini de pe spate, inaintea aripiarei dorsale, cu care se apara de dusmani.
Inmultire
Este singurul peste de la noi care isi face un cuib din plante acvatice. Printr-un dans ritual, masculul invita in cuibul pe care l-a construit femela, pentru a depune icrele. Acestea sunt pazite si aerate ce catre mascul, pana la iesirea puilor. Tatal nu pleaca de langa pui pana cand nu acestia ating un centimetru.

Pescuit - Scrumbia albastra

(Scomber scombrus)

Raspandire geografica 

   Traieste pe ambele litoraluri ale Oceanului Atlantic (din emisfera nordica), in marile Baltica, Mediterana, Neagra si Azov. In tara noastra este prezenta din primavara si pana in toamna pe toata lungimea litoralului.
Caracteristici
   Acest peste face parte din familia Scombridae, genul Scomber, deci nu are nimic comun cu scrumbia de Dunare, care apartine familiei Clupeidae. Precizarea este necesara in legatura cu scrumbia albastra pentru a preveni eventualele confuzii. Scrumbia albastra are corpul fusiform, aproape cilindric in sectiune, acoperit cu solzi marunti. Capul este mare, fara solzi, cu ochii mari. Gura terminala, larga, este prevazuta cu dinti marunti si limba ascutita. Nici pedunculul caudal nu este comprimat lateral, inotatoarele perechi sunt scurte.
Colorit
   Partea dorsala a pestelui este intens albastra inchis, cu nuante verzui uneori si cu straluciri metalice. Laturile sunt argintii cu reflexe roz, ventrala este alba. Pe corpul pestelui se disting multe dungi mai intunecate, dispuse vertical, care nu ajung mai jos de linia laterala.  

Dezvoltare
   In alte mari creste pana la lungimea de 50 cm, la noi atinge numai 40 cm, lungimea cea mai frecventa fiind 18-20 cm. In apele romanesti, greutatea obisnuita este de 100-120 g, in mod exceptional atinge si 500-700g.

Biologie

   In dreptul litoralului romanesc apare in aprilie-mai, cand temperatura apei marii atinge 8-9C, si sta aici pana in octombrie-noiembrie; in decembrie se afla deja in marile Egee si Marmara, unde se reproduce la sfarsitul iernii-inceputul primaverii. O mica parte din carduri ramane si peste iarna in Marea Neagra, de obicei la tarmurile Anatoliei si Georgiei, dar nu se reproduc. Icrele au diametrul de 1-1,4 mm si sunt pelagice. Se hraneste cu pesti (sprot, sardea, hamsie, aterina etc.) si mai rar cu mici crustacee pelagice. Este un peste cautat, cu carnea grasa si aromata.

Pescuitul sportiv

   Pescuitul acestui peste cu undita se face cu taparina si cu petactarul, precum si cu pluta. In cazul taparinei se folosesc carlige mai mari decat la stavrid. La pescuitul cu pluta, se pune ca nada pe carlig hamsie proaspata, linia fiind ca si la stavrid. Pescuitul cu petactarul se face din barca, aruncand carligul cu nada la distanta de barca. Petactarul se confectioneaza astfel: de un fir de nailon de 0,10-0,12 se leaga la capat un singur carlig, pe care se agata ca momeala o hamsie, aruncand apoi montura la o distanta de 10-15 m si lasand sa cada carligul incet spre fundul apei. La capatul celalalt al firului se lasa, la picioare, o rezerva de 6-8 m. Dupa ce scrumbia albastra a muscat momeala, trebuie lasata sa o traga cativa metri, dupa care incepe obosirea, pescarul tragand firul incet spre el, cu peste cu tot. La acest gen de pescuit nu este nevoie de varga, mulineta si pluta. In zona litoralului romanesc, scrumbia albastra musca bine primavara si spre toamna, cand acest peste sta in apele noastre.

Lungimea minima admisa la pescuit: 23 cm.

Pescuit - Stavridul

(Trachurus trachurus mediterraneus)

Raspandire geografica
   Traieste in Marea Neagra si Azov si in timpul iernii in Marea Marmara. In Marea Neagra se gaseste rasa "ponticus".
Caracteristici
   Corpul stavridului este alungit, acoperit cu solzi mici cicloizi, care se intind si pe cap, si pe opercule. Capul este ascutit, gura mare, terminala, cu numerosi dinti marunti si conici. Ochii pestelui sunt mari, cu o pleoapa adipoasa bine dezvoltata. Pe partea superioara a capului, de la bot si pana la prima aripioara dorsala, se intinde o creasta foarte ingusta. Pedunculul caudal este scurt si gros. Prima dorsala este scurta, cea de-a doua, lunga. Linia laterala are o curbura in dreptul radiei a 2-a sau a 3-a a dorsalei a doua, iar a doua curbura sub radia a 7-a sau a 8-a. Scuturile liniei laterale din partea posterioara a corpului sunt prevazute cu tepi lati, indreptati inapoi. Toti tepii formeaza o carena orizontala zimtata pe mijlocul corpului pestelui, care se intinde de la opercule pana la baza caudalei. La capatul anterior al liniei laterale se desprinde a doua linie, secundara, lipsita de scuturi, care se termina sub prima radie a dorsalei a 2-a.
Colorit
   Dorsala pestelui este cenusiu-verzuie sau albastruie, cu luciu metalic foarte puternic si cu pete mai intunecate, slab conturate. Abdomenul pestelui este argintiu lucios, cu irizatii violacee. Pe coltul superior al fiecarui opercul se vede bine cate o pata neagra, inotatoarele sunt incolore.  

Dezvoltare
   In Marea Neagra greutatea medie a stavridului este de 80-120 g, rar atinge 200-500 g.

Biologie
   Stavridul este un peste pelagic, care traieste in bancuri masive. Este un peste migrator, care ierneaza in Marea Marmara si in regiunea Bosforului, aparand in zona litoralului nostru in bancuri mari in aprilie-mai, unde sta pana toamna, cand se retrage in Marea Marmara. De mentionat ca exista si un banc permanent nordic, care vara ajunge si la gurile Dunarii, insa ierneaza linga coastele sudice ale Peninsulei Crimeea. Din apropierea litoralului romanesc, stavridul se retrage spre larg atunci cand apele se racesc datorita curentilor de aer si ca urmare, dispare hrana; apoi apare subit langa litoral, facand migratia inversa dinspre larg inspre coasta. Bancul de stavrizi se mentine in straturile superioare ale apei si nu coboara mai in adanc.
   Se reproduce in mare in perioada iunie-august, cu maximum de intensitate in iulie. Stavridul atinge maturitatea sexuala la varsta de 1-2 ani. O femela depune 150000-1000000 boabe de icre cu un diametru de 0,7-1 mm, de asemenea pelagice. Reproducerea are loc la o temperatura a apei de 18-26C, la 20-80 mile de mal. Stavridul se hraneste mai ales cu pesti, hamsii, aterine, gingirici, guvizi, barbuni si sprot. Consuma si crustacee marine si in mica masura cu viermi policheti, diatomee si alte alge. Sosirea stavrizilor in zona litoralului nostru este precedata de bancurile de hamsii si aterine, pe care stavrizii le urmaresc de multe ori pana la tarm. In Marea Marmara si in Marea Mediterana, in unele zone bogate in hrana, stavridul atinge si 1 kg greutate. Stavridul se altereaza repede la soare.

Pescuitul sportiv
   Stavridul se pescuieste, in principal, prin trei metode: cu taparina la fix, cu taparina lansata si cu pluta. Pescarul isi poate confectiona singur taparina in felul urmator: 10-15 carlige mici se leaga cu strune (lungi de 7-8 cm si cu o grosime de 0,10 mm) de un nailon de 0,15. Intre strune pe firul de pescuit, se lasa o distanta de 15-16 cm, pentru a nu risca incurcarea cirligelor intre ele. De urechea carligului se leaga cu ata rosie fulgi colorati sau pestriti, putin mai lungi decat carligul, pentru a-l camufla. La capatul firului de pescuit, la o distanta de 20-25 cm de primul carlig, se leaga un plumb de 70-80 g, cilindric in sectiune, ascutit spre capete. Firul de pescuit, la fel de lung ca si varga (6-7 m), se lasa spre fundul apei langa un dig sau mal construit, la o adancime de 7-8 m. Taparina astfel construita trebuie miscata ritmic in sus si in jos, in asa fel ca firul sa fie mereu intins si plumbul sa nu atinga fundul marii, dar si lateral, spre stanga si spre dreapta. De obicei, pe fiecare carlig se agata cate un stavrid. Se ridica atunci taparina usor din apa si se scot pestii din carlig.
   Pescuitul stavridului cu taparina lansata se face dupa cum urmeaza: se leaga taparina la capatul unui fir de 0,30-0,40, lung de 50-60 m, si cu o miscare pendulata dintr-o lanseta de 2,5-3 m se arunca la o distanta de 40-50 m de mal. Dupa lansare, fara a mai astepta ca plumbul sa atinga fundul apei (pentru a preveni incurcarea sau agatarea), se recupereaza firul cu mana sau cu mulineta. Aceasta metoda se practica atunci cand bancul de pesti se afla la o distanta mai mare de mal. La pescuitul stavridului cu pluta se foloseste o varga de 4-6 m lungime si nailon de 0,15-0,20. Carligul se alege ceva mai mare decat in cazul taparinei, pe care se pune ca nada o aterina curatata de piele, agatata de carlig prin doua intepaturi. La 30 cm deasupra carligului se leaga un plumb de 6-8 g. Pluta trebuie sa fie mica, sensibila si plasata la 2 m deasupra carligului. La primul semn de muscatura se scoate carligul printr-o miscare fina si lina. Orele de dimineata si de catre apusul soarelui sunt cele mai prielnice, dar in zilele innorate se poate pescui cu succes si in timpul zilei.

Lungimea minima admisa la pescuit: 12 cm.

Pescuit - Zarganul

(Belone belone)

Raspandire geografica
   Zarganul traieste peste tot in Marea Neagra si in Marea Azov. In Romania se gaseste pe tot litoralul marin si in lacul Sinoe.
Caracteristici
   Corpul pestelui este aproape cilindric, serpentiform, acoperit cu solzi mici, caduci, inotatoarea dorsala, cele ventrale si anala se afla in partea terminala a corpului. Botul este foarte lung, cu falca de jos mai lunga decat cea de sus, cu varful cartilaginos, fara dinti. Deci gura este superioara. Falca de sus este prevazuta cu dinti puternici. Linia laterala este completa, cu o curbura in dreptul analei.
Colorit
   Dorsala zarganului este albastruie sau verde, cu puternice reflexe metalice, iar pe mijlocul spatelui are o dunga intunecata, dublata pe ambele parti de cate o linie foarte subtire neagra. Pe laturile corpului se afla cate o dunga lata intunecata, cu reflexe metalice. Laturile si abdomenul sunt argintii, inotatoarea dorsala si caudala palid-cenusii, restul inotatoarelor fiind incolore. Oasele si in special sira spinarii sunt de culoare verde.

Dezvoltare
   Lungimea obisnuita este de 50-60 cm, dar rar atinge si 1 m. Greutatea cea mai frecventa este de 35-
60 g, dar poate ajunge cu totul exceptional si la 800 g.

Biologie
   Zarganul este un peste care traieste in largul marii, in zona pelagica, si datorita formei sale este un bun inotator. Sare uneori afara din apa in urmarirea pestelui prada. Ziua sta mai mult in zonele mai adinci, in schimb noaptea se gasaste in straturile superioare ale marii. Nu migreaza nici in si nici din alte mari. Uneori intra in lacul Sinoe, cand acesta are salinitatea crescuta. Atinge maturitatea sexuala la 4-5 ani, mai rar masculii la 3-4 ani, avand longevitatea de 18 ani. Se reproduce in perioada mai-septembrie, depunand in total 1000-35000 boabe de icre, in mai multe portii, pe vegetatia submarina care se afla la adancimea de 10-18 m. Diametrul icrelor este de 2,8-3,5 mm. In stadiul de adult se hraneste cu pesti si in special cu hamsii, hrana preferata. Se mai hraneste si cu crustacee marine si cu alte nevertebrate. La randul sau, zarganul constituie hrana delfinilor si a altor pesti rapitori de talie mai mare. Are o carne gustoasa si apreciata.
Pescuitul sportiv
   Pescarii amatori pescuiesc zarganul "la plesneala". Aceasta metoda de pescuit sportiv este foarte simpla si se rezuma la urmatoarele: se confectioneaza o undita compusa dintr-o varga lunga si usoara de 5-6 m, fir de 10-12 m lungime, insa fara carlig si fara plumb. La capatul firului se leaga ciucuri din fire de matase rosie, lungi de 10 cm. Firul se arunca in directia presupusa de cantonare a zarganului, care, fiind lacom, se arunca spre ciucuri, de care se agata cu dintii. Zarganul se pescuieste si cu carligul nadit cu hamsii, aterina sau guvizi mici. Timpul cel mai potrivit pentru pescuitul zarganului este vara, intre orele 4 si 8 dimineata. Toamna si iarna, orele 6-10 sunt cele mai propice pentru pescuitul acestei specii.

Legea nu reglementeaza lungimea minima admisa la pescuit.