Este o componenta e trusei pescarului indispensabila acestuia daca vrea sa se intoarca acasa cu pestii ... proaspeti. Poate fi facut din sarma (mai ales in Delta Dunarii, cu un astfel de juvelnic veti fi siguri ca veti gasi pestele pastrat in juvelnic peste noapte, si nu plecat prin gaura facuta de un sobolan de apa), nylon, ata pescareasca. Daca doriti sa eliberati la sfarsitul partidei de pescuit pestii prinsi (desi cel mai bine ar fi sa-i eliberati imediat dupa ce i-ati prins si fotografiat), folositi mai degraba un juvelnic din nylon, cu ochiuri cat mai mici. Juvelnicele cu ochiuri mari fac rani la botul si inotatoarele pestilor. In apele cu lipitori (mai ales lacurile pline de vegetatie), veti avea surpriza sa va descoperiti pestii morti din cauza atacului acestora asupra branhiilor. Solutia consta intrun altfel de juvelnic, un sac din panza cat mai deasa. Acesta insa are dezavantajul ca nu permite trecerea decat intr-o masura destul de mica a apei. Diametrul juvelnicului va fi in concordanta cu talia pestilor. Cu cat sunt mai mari, cu atat diametrul ar trebui sa fie mai mare. Bineinteles, niste pesti mai mici nu se vor simti deloc deranjati intr-un juvelnic mai mare.
Lungimea juvelnicului este importanta in cazul in care din anumite motive (mal inalt sau malos, intinsura) nu puteti ajunge la malul apei. Cu cat va fi mai lung, cu atat va fi mai usor sa le dati drumul pestilor 'pe topogan', fara sa va deplasati. O lungime care acopera cam toate cazurile ar fi 2-3 metri.Intodeauna vom incerca sa punem juvelnicul intr-un loc cu apa adanca, ferit de bataiadirecta a soarelui, cu un curent de apa care sa permita improspatarea acesteia.Indiferent de materialul din care este construit, un juvelnic necesita intretinere. Pe langa uscarea obligatorie de la sfarsitul partidei de pescuit, dupa indepartarea mucusului pestilor pastrati prin clatirea repetata in apa in care am pescuit, fiecare tip de juvelnic necesitaintretinere specifica. Astfel, juvelnicelor din sarma li se va indeparta rugina si vor fivopsite in fiecare iarna. Cele din ata vor fi verificate iar ochiurile putrezite vor fi refacute.Mai avantajos din punct de vedere al intretinerii este un juvelnic din fire de nylon.
Este o unealtă ajutătoare pentru scos din apă pestele mai mare, care nu poate fi scos prin simpla tracţiune a firului. Se compune dintr-o coadă (mâner), care poate fi şi telescopică, şi o plasă. La cele mai multe mincioguri, cadrul care susţine plasa este pliabil, pentru a fi mai uşor de transportat. Tehnica introducerii peştelui in minciog este simplă. Minciogul se aşează intr-un loc cu apă ceva mai adâncă (cât să poată fi introdus sub peşte), şi nu se mişcă din acel loc decât atunci când am adus pestele deasupra lui, când cu o mişcare rapidă ridicam minciogul. Nu încercaţi niciodată să urmăriţi peştele cu minciogul, nu veţi face decât să îl speriaţi, şi cu o ultima zvâcnire vă poate scăpa. De regula peştele se introduce in minciog de la coadă, fiind ţinut cu botul deasupra apei. Pentru peştii destul de mici faţă de diametrul plasei minciogului, aceasta tehnică nu mai este atât de importantă, ei putând fi ridicaţi oricum. Atenţie la peştii mai lungi (ştiucă, somn), care nu 'încap' în minciog. Mai bine îi mai lăsaţi 5 minute după ce consideraţi în mod normal ca i-aţi obosit, şi îi scoateţi ţinându-i cu mâna de opercule. Daca încercaţi să îi scoateţi cu un minciog prea mic pentru dimensiunea lor, în timpul zbaterii cârligul se agaţă de plasă şi buza peştelui se rupe imediat. In mod normal coada minciogului are 1-1,5 metri, putând fi telescopică pentru un transport mai uşor. Pentru pescuitul în râurile de munte, practicat din apa cu cizme izolante, coada minciogului este tradiţional mai mică, de circa 10-20 cm. La polul opus se situează minciogul pentru pescuitul cu undita rubesiană (9-14 metri), care are de cele maimulte ori o lungime a cozii de până la 4 metri, ca în imagine.
Principalele elemente ale unui cârlig sunt următoarele : paleta sau ochetul, tija, curbura, vârful şi spinul. Paleta este elementul care nu permite nodului făcut pe tija cârligului să se desprindă de aceasta. Există noduri care se pretează mai bine pentru cârlige cu paletă, altele pentru cârlige cu ochet (în special cele pentru legarea muştelor artificiale). Tija poate fi mai lungă sau mai scurtă. In general, la pescuitul cu momeli vii care se înşiră pe cârlig (rame), tija este mai lungă pentru a permite înşirarea momelii, iar la pescuitul cu momeli artificiale (paste), tija este mai scurtă (cârlige numite 'italiene'), pentru a ţine mai bine momeala. Tot pentru pescuitul cu momeli vii, tija poate avea 1-2 spini îndreptaţi în sus, pentru a ţine bine momeala.Vârful cârligului poate fi drept, îndreptat spre tija cârligului (numit şi "cioc de papagal" sau "italian"), sau spre exterior. Cârligul cu vârful îndreptat spre exterior înţeapă mai uşor pestele, dar îl şi scapă mai uşor, pe când cârligul cu vârful tip 'cioc de papagal' înţeapă mai greu, dar reţine pestele mai bine.
Spinul are rolul de a reţine pestele odată înţepat. Nu trebuie sa fie nici prea ridicat, caz în care ar opune rezistenta la înţepare, nici prea apropiat de cârlig, caz în care nu şi-ar putea îndeplini funcţia de reţinere a peştelui. Tendinţa, în condiţiile utilizării tot mai mult a metodei 'catch and release', este de a pescui cu cârlige fără spin, care rănesc peştele într-o oarecare măsură. Materialele din care se face un cârlig sunt dintre cele mai diverse, plecând de la fierul obişnuit şi ajungând până la aur (cârligele trofeu, de colecţie). Cârligul rezultat nu trebuie să fie casant (în caz de agăţare pe fundul apei sa putem, într-o oarecare măsură, să-l recuperam), dar nici prea maleabil, pentru a nu putea fi îndoit de către peşte. O altă calitate a unui cârlig este rezistenţa la coroziune, precum şi rezistenţa acestuia în cazul agăţărilor repetate pe fundul apei. In acest scop, după fiecare agăţare este bine să verificam ascuţimea vârfului cârligului.Poate cea mai importantă calitate a unui cârlig este capacitatea acestuia, respectiv avârfului cârligului, de a înţepa peştele. Verificaţi la cumpărare vârful cârligului mişcândulpe pielea unui deget. Cel puţin la cârligele mici, vârful ar trebui să se agaţe imediat depiele. Daca la celelalte elemente ale undiţei mai puteţi face rabat la calitate, la cârlige estebine să alegeţi ce e mai bun, în ciuda preţului mai ridicat.Culoarea pe care o pot avea cârligele are o gama destul de variată, cel puţin în magazine(argintie, aurie, brună, roşie, neagră, maro). Pe malul apei însă, folosiţi cârligele care au oculoare cât mai apropiată de cea a momelii. Daca vedeţi că vecinii prind iar dvs. nu,culoarea cârligului poate fi una dintre cauze.Nu încercaţi să ascuţiţi un cârlig al cărui vârf s-a tocit, chiar dacă era unul "prinzător".
Cârligele fiind de obicei ascuţite pe cale electrochimică, pila sau şmirghelul dvs. nu vor face decât să-l strice şi mai mult. Mai bine cumpăraţi unul identic, mai ales că preţul unui cârlig nu este atât de mare în raport cu celelalte elemente ale unei undiţe sau lansete. Cârligele se măsoară în funcţie de distanţa dintre vârful lor şi tijă (deschiderea). Scara de măsurare începe de la 26 (cârligul cel mai mic), ajunge la 1 (cârlig la care distanţa vârf - tijă este cam de 1 cm), după care se continuă cu 1/0, 2/0..., ajungând la cârligele pentru pescuitul peştilor oceanici (rechini, marlini). Cârligele duble sau triple se folosesc de obicei la pescuitul peştilor răpitori, la echiparea linguriţelor artificiale, a woblerelor.
Lansetele se caracterizeaza prin doua elemente:
Lansetele se caracterizeaza prin doua elemente:• actiune;
• putere.
Actiunea poate fi:
• De virf (A) - actiune rapida;
• Mijocie (B) - actiune semirapida;
• Parabolica (C);
• Lenta(D).
Actiunea foarte rapida este specifica in general pestilor mari. In unele cazuri literele A,B,C si D sunt inlocuite prin cifre in intervalul 1,5-5. Puterea este, de regula, determinata cu relatia:
P = gmax x 10, unde gmax - reprezinta masa maxima a plumbului, in grame (ex: Lanseta A 10-30 - lanseta actiune rapida, greutatea maxima a plumbului lansat intre 10-30 grame). Daca alegem o greutate mult mai mica lansarile vor fi scurte si imprecise; daca depasim sarcina recomandata, la lansare este posibila ruperea lansetei. De remarcat ca puterea are alt sens decit in mecanica. Pe baza puterii putem alege firul corespunzator. Astfel, rezistenta firului trebuie sa fie de max. 7 ori puterea vergii. Daca avem de exemplu o lanseta cu puterea 300 g (deci 10-30 g greutatea plumbului, inscrisa pe ea) firul optim este de maxim 3 kgf la nod, in conditii de soc. Un fir mai gros poate pune in pericol varga. Atentie, rezistenta firului se considera la nod, deci vom alege un fir de circa 6 kgf rezistenta pe un tronson de 1 m fara nod (mentionata de producator). Lungimea lansetei este si ea importanta prin distanta la care lansam, determinind capacitatea lansetei de a absorbi socul provocat de pestii mari. La pescuitul pestilor mari, pentru a reduce efortul pescarului, se recomanda lansete de minim 2.7 m cu miner lung (pentru doua maini). Aceste valori, mentionate mai sus, sunt orientative si deseori nu se respecta fara prea mari riscuri (daca exista si experienta) dar, teoretic, siguranta lansetei este relativa in aceste cazuri, depinzind de experienta pescarului si de calitatea celorlalte componente si vom mentiona aici in special mulineta. Combinind actiunea, puterea si lungimea lansetei putem pescui fara riscuri, cu efort minim si satisfactii depline.
