9 martie 2011

Pescuit - Babusca

Babusca (Rutilus rutilus carpathorossicus)
Raspandire geografica
   Este un peste raspandit in intregul bazin hidrografic al Dunarii, al Nistrului, Niprului si in cel al altor rauri care se varsa in Marea Neagra si Marea Caspica. In tara noastra se intalneste in numar mai mic sau mai mare in aproape toate lacurile naturale (Lacul
Rosu, Snagov, Caldarusani, Scrovistea, lacurile bucurestene, etc.), in cele artificiale (lacurile de acumulare, toate iazurile din Moldova si Transilvania, lacul Bicaz etc.), pe tot cursul Dunarii in Delta, precum si in aproape toate raurile de ses, in canale etc.
Caracteristici
   Corpul este alungit, usor comprimat lateral, asemanator cu cel al rosioarei. Este acoperit cu solzi de dimensiuni mijlocii. Botul este scurt si obtuz, gura terminala, orizontala sau putin oblica. Caudala este adanc scobita. Linia laterala este usor curbata spre partea ventrala.
Colorit
   Partea dorsala a pestelui este cenusie cu reflexe verzui, uneori albastrui. Laturile sunt albe cu un luciu mat. Inotatoarele sunt portocalii. Irisul pestelui este rosu-portocaliu. Uneori, varful inotatoarelor pectorale si al celor ventrale este fumuriu, inotatoarele neperechi sunt cateodata grirosiatice.
Dezvoltare
   Lungimea obisnuita este de 20-24 cm, dar atinge si 30-32 cm. Greutatea mai frecventa este de 80-180 g, dar mai rar se prind si exemplare de peste 300 g. Are deci un ritm de crestere destul de lent.
Biologie
   Babusca traieste in apele dulci statatoare, in lacuri si balti cu fund nisipos-malos. Se gaseste in egala masura in apele naturale, ca si in iazuri, lacuri de baraj sau de acumulare artificiale. Se gaseste si in apele lent curgatoare, in brate moarte, precum si in apele salmastre. In raurile de ses cauta coturile, locurile mai linistite, unde apa are un curs foarte domol. Este o specie fricoasa, care se ascunde de multe ori in burieni, sub malurile abrupte, in stufaris etc. Atinge maturitatea sexuala la varsta de 3 ani, dar unele exemplare se reproduc si la 2 ani. Inca de la inceputul lunii aprilie, la o temperatura de 4-5C, se aduna in bancuri, iar reproducerea are loc la sfarsitul lunii aprilie si in mai, la o temperatura a apei de 12-14C. O femela depune 20000-120000 boabe de icre, cu diametrul de 2 mm, de culoare galbuie. Hrana preferata a babustii consta din alge filamentoase, perifiton, particule de plante acvatice, crustacee mici, larve de insecte acvatice. Accidental, consuma icrele altor pesti.
Pescuitul sportiv
   In primul rand babusca joaca un rol important ca hrana a stiucii, a salaului si a somnului, in al doilea rand, este un peste apreciat de foarte multi pescari pentru faptul ca, in locurile unde apare in masa, asigura o captura numeroasa. Se pescuieste cu unelte sensibile, fine, cu pluta si struna fin plumbuita. Se folosesc carlige de 10-14 sau chiar mai mici si fir de 0,10-0,15. Ca momeala se folosesc viermusi, cosasi mici, larve de Chironomus, grau, orez sau samanta de canepa fiarta, cu o nadire prealabila imbelsugata a locului de pescuit. Muscatura, in general, este slaba si carligul se inteapa imediat, usor. In unele tari, ca Belgia, Luxemburg si Franta, babusca se pune in lacuri special pregatite si face obiectul unor concursuri de pescuit stationar (exista campionate nationale si internationale de babusca), specia fiind apreciata ca peste de mare sportivitate. Babusca se foloseste ca nada vie in special pentru pescuitul somnului si al salaului, iar iarna si la pescuitul stiucii sau al salaului la copca.
Lungimea minima admisa la pescuit: 15 cm.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ai grija ce vrei sa zici...!!!