 |
| (Trachurus trachurus mediterraneus) |
Raspandire geografica
Traieste in Marea Neagra si Azov si in timpul iernii in Marea Marmara. In Marea Neagra se gaseste rasa "ponticus".
Caracteristici
Corpul stavridului este alungit, acoperit cu solzi mici cicloizi, care se intind si pe cap, si pe opercule. Capul este ascutit, gura mare, terminala, cu numerosi dinti marunti si conici. Ochii pestelui sunt mari, cu o pleoapa adipoasa bine dezvoltata. Pe partea superioara a capului, de la bot si pana la prima aripioara dorsala, se intinde o creasta foarte ingusta. Pedunculul caudal este scurt si gros. Prima dorsala este scurta, cea de-a doua, lunga. Linia laterala are o curbura in dreptul radiei a 2-a sau a 3-a a dorsalei a doua, iar a doua curbura sub radia a 7-a sau a 8-a. Scuturile liniei laterale din partea posterioara a corpului sunt prevazute cu tepi lati, indreptati inapoi. Toti tepii formeaza o carena orizontala zimtata pe mijlocul corpului pestelui, care se intinde de la opercule pana la baza caudalei. La capatul anterior al liniei laterale se desprinde a doua linie, secundara, lipsita de scuturi, care se termina sub prima radie a dorsalei a 2-a.
Colorit
Dorsala pestelui este cenusiu-verzuie sau albastruie, cu luciu metalic foarte puternic si cu pete mai intunecate, slab conturate. Abdomenul pestelui este argintiu lucios, cu irizatii violacee. Pe coltul superior al fiecarui opercul se vede bine cate o pata neagra, inotatoarele sunt incolore.
Traieste in Marea Neagra si Azov si in timpul iernii in Marea Marmara. In Marea Neagra se gaseste rasa "ponticus".
Caracteristici
Corpul stavridului este alungit, acoperit cu solzi mici cicloizi, care se intind si pe cap, si pe opercule. Capul este ascutit, gura mare, terminala, cu numerosi dinti marunti si conici. Ochii pestelui sunt mari, cu o pleoapa adipoasa bine dezvoltata. Pe partea superioara a capului, de la bot si pana la prima aripioara dorsala, se intinde o creasta foarte ingusta. Pedunculul caudal este scurt si gros. Prima dorsala este scurta, cea de-a doua, lunga. Linia laterala are o curbura in dreptul radiei a 2-a sau a 3-a a dorsalei a doua, iar a doua curbura sub radia a 7-a sau a 8-a. Scuturile liniei laterale din partea posterioara a corpului sunt prevazute cu tepi lati, indreptati inapoi. Toti tepii formeaza o carena orizontala zimtata pe mijlocul corpului pestelui, care se intinde de la opercule pana la baza caudalei. La capatul anterior al liniei laterale se desprinde a doua linie, secundara, lipsita de scuturi, care se termina sub prima radie a dorsalei a 2-a.
Colorit
Dorsala pestelui este cenusiu-verzuie sau albastruie, cu luciu metalic foarte puternic si cu pete mai intunecate, slab conturate. Abdomenul pestelui este argintiu lucios, cu irizatii violacee. Pe coltul superior al fiecarui opercul se vede bine cate o pata neagra, inotatoarele sunt incolore.
Dezvoltare
In Marea Neagra greutatea medie a stavridului este de 80-120 g, rar atinge 200-500 g.
In Marea Neagra greutatea medie a stavridului este de 80-120 g, rar atinge 200-500 g.
Biologie
Stavridul este un peste pelagic, care traieste in bancuri masive. Este un peste migrator, care ierneaza in Marea Marmara si in regiunea Bosforului, aparand in zona litoralului nostru in bancuri mari in aprilie-mai, unde sta pana toamna, cand se retrage in Marea Marmara. De mentionat ca exista si un banc permanent nordic, care vara ajunge si la gurile Dunarii, insa ierneaza linga coastele sudice ale Peninsulei Crimeea. Din apropierea litoralului romanesc, stavridul se retrage spre larg atunci cand apele se racesc datorita curentilor de aer si ca urmare, dispare hrana; apoi apare subit langa litoral, facand migratia inversa dinspre larg inspre coasta. Bancul de stavrizi se mentine in straturile superioare ale apei si nu coboara mai in adanc.
Se reproduce in mare in perioada iunie-august, cu maximum de intensitate in iulie. Stavridul atinge maturitatea sexuala la varsta de 1-2 ani. O femela depune 150000-1000000 boabe de icre cu un diametru de 0,7-1 mm, de asemenea pelagice. Reproducerea are loc la o temperatura a apei de 18-26C, la 20-80 mile de mal. Stavridul se hraneste mai ales cu pesti, hamsii, aterine, gingirici, guvizi, barbuni si sprot. Consuma si crustacee marine si in mica masura cu viermi policheti, diatomee si alte alge. Sosirea stavrizilor in zona litoralului nostru este precedata de bancurile de hamsii si aterine, pe care stavrizii le urmaresc de multe ori pana la tarm. In Marea Marmara si in Marea Mediterana, in unele zone bogate in hrana, stavridul atinge si 1 kg greutate. Stavridul se altereaza repede la soare.
Stavridul este un peste pelagic, care traieste in bancuri masive. Este un peste migrator, care ierneaza in Marea Marmara si in regiunea Bosforului, aparand in zona litoralului nostru in bancuri mari in aprilie-mai, unde sta pana toamna, cand se retrage in Marea Marmara. De mentionat ca exista si un banc permanent nordic, care vara ajunge si la gurile Dunarii, insa ierneaza linga coastele sudice ale Peninsulei Crimeea. Din apropierea litoralului romanesc, stavridul se retrage spre larg atunci cand apele se racesc datorita curentilor de aer si ca urmare, dispare hrana; apoi apare subit langa litoral, facand migratia inversa dinspre larg inspre coasta. Bancul de stavrizi se mentine in straturile superioare ale apei si nu coboara mai in adanc.
Se reproduce in mare in perioada iunie-august, cu maximum de intensitate in iulie. Stavridul atinge maturitatea sexuala la varsta de 1-2 ani. O femela depune 150000-1000000 boabe de icre cu un diametru de 0,7-1 mm, de asemenea pelagice. Reproducerea are loc la o temperatura a apei de 18-26C, la 20-80 mile de mal. Stavridul se hraneste mai ales cu pesti, hamsii, aterine, gingirici, guvizi, barbuni si sprot. Consuma si crustacee marine si in mica masura cu viermi policheti, diatomee si alte alge. Sosirea stavrizilor in zona litoralului nostru este precedata de bancurile de hamsii si aterine, pe care stavrizii le urmaresc de multe ori pana la tarm. In Marea Marmara si in Marea Mediterana, in unele zone bogate in hrana, stavridul atinge si 1 kg greutate. Stavridul se altereaza repede la soare.
Pescuitul sportiv
Stavridul se pescuieste, in principal, prin trei metode: cu taparina la fix, cu taparina lansata si cu pluta. Pescarul isi poate confectiona singur taparina in felul urmator: 10-15 carlige mici se leaga cu strune (lungi de 7-8 cm si cu o grosime de 0,10 mm) de un nailon de 0,15. Intre strune pe firul de pescuit, se lasa o distanta de 15-16 cm, pentru a nu risca incurcarea cirligelor intre ele. De urechea carligului se leaga cu ata rosie fulgi colorati sau pestriti, putin mai lungi decat carligul, pentru a-l camufla. La capatul firului de pescuit, la o distanta de 20-25 cm de primul carlig, se leaga un plumb de 70-80 g, cilindric in sectiune, ascutit spre capete. Firul de pescuit, la fel de lung ca si varga (6-7 m), se lasa spre fundul apei langa un dig sau mal construit, la o adancime de 7-8 m. Taparina astfel construita trebuie miscata ritmic in sus si in jos, in asa fel ca firul sa fie mereu intins si plumbul sa nu atinga fundul marii, dar si lateral, spre stanga si spre dreapta. De obicei, pe fiecare carlig se agata cate un stavrid. Se ridica atunci taparina usor din apa si se scot pestii din carlig.
Pescuitul stavridului cu taparina lansata se face dupa cum urmeaza: se leaga taparina la capatul unui fir de 0,30-0,40, lung de 50-60 m, si cu o miscare pendulata dintr-o lanseta de 2,5-3 m se arunca la o distanta de 40-50 m de mal. Dupa lansare, fara a mai astepta ca plumbul sa atinga fundul apei (pentru a preveni incurcarea sau agatarea), se recupereaza firul cu mana sau cu mulineta. Aceasta metoda se practica atunci cand bancul de pesti se afla la o distanta mai mare de mal. La pescuitul stavridului cu pluta se foloseste o varga de 4-6 m lungime si nailon de 0,15-0,20. Carligul se alege ceva mai mare decat in cazul taparinei, pe care se pune ca nada o aterina curatata de piele, agatata de carlig prin doua intepaturi. La 30 cm deasupra carligului se leaga un plumb de 6-8 g. Pluta trebuie sa fie mica, sensibila si plasata la 2 m deasupra carligului. La primul semn de muscatura se scoate carligul printr-o miscare fina si lina. Orele de dimineata si de catre apusul soarelui sunt cele mai prielnice, dar in zilele innorate se poate pescui cu succes si in timpul zilei.
Stavridul se pescuieste, in principal, prin trei metode: cu taparina la fix, cu taparina lansata si cu pluta. Pescarul isi poate confectiona singur taparina in felul urmator: 10-15 carlige mici se leaga cu strune (lungi de 7-8 cm si cu o grosime de 0,10 mm) de un nailon de 0,15. Intre strune pe firul de pescuit, se lasa o distanta de 15-16 cm, pentru a nu risca incurcarea cirligelor intre ele. De urechea carligului se leaga cu ata rosie fulgi colorati sau pestriti, putin mai lungi decat carligul, pentru a-l camufla. La capatul firului de pescuit, la o distanta de 20-25 cm de primul carlig, se leaga un plumb de 70-80 g, cilindric in sectiune, ascutit spre capete. Firul de pescuit, la fel de lung ca si varga (6-7 m), se lasa spre fundul apei langa un dig sau mal construit, la o adancime de 7-8 m. Taparina astfel construita trebuie miscata ritmic in sus si in jos, in asa fel ca firul sa fie mereu intins si plumbul sa nu atinga fundul marii, dar si lateral, spre stanga si spre dreapta. De obicei, pe fiecare carlig se agata cate un stavrid. Se ridica atunci taparina usor din apa si se scot pestii din carlig.
Pescuitul stavridului cu taparina lansata se face dupa cum urmeaza: se leaga taparina la capatul unui fir de 0,30-0,40, lung de 50-60 m, si cu o miscare pendulata dintr-o lanseta de 2,5-3 m se arunca la o distanta de 40-50 m de mal. Dupa lansare, fara a mai astepta ca plumbul sa atinga fundul apei (pentru a preveni incurcarea sau agatarea), se recupereaza firul cu mana sau cu mulineta. Aceasta metoda se practica atunci cand bancul de pesti se afla la o distanta mai mare de mal. La pescuitul stavridului cu pluta se foloseste o varga de 4-6 m lungime si nailon de 0,15-0,20. Carligul se alege ceva mai mare decat in cazul taparinei, pe care se pune ca nada o aterina curatata de piele, agatata de carlig prin doua intepaturi. La 30 cm deasupra carligului se leaga un plumb de 6-8 g. Pluta trebuie sa fie mica, sensibila si plasata la 2 m deasupra carligului. La primul semn de muscatura se scoate carligul printr-o miscare fina si lina. Orele de dimineata si de catre apusul soarelui sunt cele mai prielnice, dar in zilele innorate se poate pescui cu succes si in timpul zilei.
Lungimea minima admisa la pescuit: 12 cm.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Ai grija ce vrei sa zici...!!!