Pescuit - Pastravul curcubeu

Pastrav curcubeu (Salmo gairdneri irideus)

Raspandire geografica

   Pastravul curcubeu este un alt reprezentant larg raspandit al salmonidelor, prezent in apele noastre ca urmare a popularii pe cale artificiala ori prin evadare din helesteie, pe calea apelor de alimentare a acestora sau odata cu apele de scurgere din bazine. Dupa unele surse de specialitate straine, in locurile unde s-a raspandit pastravul curcubeu scade rapid numarul pastravilor indigeni, ajungand chiar Ia disparitie, intrucat primul este mult mai hraparet si ia hrana "de la gura" rubedeniilor sale indigene. Experienta din tara noastra nu confirma aceasta teorie; dimpotriva, pastravii curcubeu lansati in unele ape montane au reusit de putine ori sa supravietuiasca, iar in unele cazuri chiar au disparut.

   Regiunea de bastina a pastravului curcubeu este continentul nord-american, mai precis California, de unde a fost adus in Europa, pentru prima oara, in anii 1880. Scopul acestui import a fost acela de a popula cu noua specie toate acele rauri si lacuri montane ale caror populatii de pastrav indigen au scazut mult sau au disparut total din cauza abuzurilor in pescuit sau a activitatii forestiere inadecvate. La inceput, in Europa au fost introduse si lansate in raurile din Anglia, Scotia, Germania si Franta doua subspecii distincte ale pastravului curcubeu: prima, "Salmo shasta Jordan", ale carei locuri de bastina se afla in raurile din regiunea muntilor Rocheses, iar cea de-a doua, "Salmo irideus Gibbons". Aceasta subspecie traieste in apele californiene si in lacurile din nordul Statelor Unite, alimentate de rauri; in perioada de reproducere urca mult in susul apelor curgatoare respective, inEuropa, cele doua subspecii nu si-au pastrat individualitatea, ci s-au amestecat; din incrucisarile lor repetate au dat nastere pastravului curcubeu, care populeaza astazi apele montane si este crescut in crescatoriile de pastravi de pe continentul nostru pentru repopulari sau pentru consum.

   Sperantele legate de raspindirea pastravului curcubeu in raurile montane nepopulate in care a fost lansat nu au fost confirmate pretutindeni. In unele ape din Anglia, el s-a raspindit extrem de rapid, fiind si astazi una din capturile cele mai valoroase ale pescarilor sportivi britanici. Este crescut insa cu mare succes in crescatoriile industriale de pe continent, fiind vandut apoi pe piata, ca un produs extrem de solicitat indeosebi de marile restaurante. Pastravul curcubeu nu este atat de raspandit ca si cel indigen nici macar "acasa" la el, in America de Nord, desi acolo exista mai multe lacuri si rauri unde poate fi intalnit din abundenta, in bazinele de crestere, mereu aprovizionate de catre om cu hrana imbelsugata, se obtin rezultate extrem de bune in cresterea acestei specii. Limita nordica de raspandire a acestei specii o constituie cercul boreal, in Europa, indeosebi in Anglia, Franta si Germania poate fi gasit in apele naturale. Mai rar, apare totusi si in unele rauri din Peninsula Scandinava, unde a fost adus din Germania. Sporadic, el apare in toate acele tari in care este crescut artificial, in helesteie, de unde evadeaza, ajungand in raurile limitrofe. Astfel a ajuns si in unele rauri naturale din Polonia, Cehia, Ungaria, precum si din regiunea caucaziana. La noi, acest peste nu se gaseste in prea multe cursuri naturale, dar se creste cu mare succes in helesteie. Pastravul curcubeu este prezent in urmatoarele rauri si lacuri din tara noastra: Valea Tiblesului, Minis si Nera, paraiele Varghis, Cormos si Casinului, Slanic, Teleajen, Azuga, Lacul Rosu, Campul Cetatii, Niraj, Vida, Crisul Negru, Finis, Vascau, Somesul Rece, Jiu, Bistrita Aurie, Lotru, Trotus, Putna, apele Slanicului, Brodina, Sucevita, paraul Firiza etc.

Caracteristici

   Forma pastravului curcubeu este, in mare, similara cu cea a pastravului indigen. Corpul, cu o forma de fus turtit lateral, este putin mai lat, iar solzii ceva mai mari decat cei ai pastravului indigen. Musculatura este la fel de dezvoltata, lucru vital pentru a se misca in voie in apele repezi de munte. Dintii, puternici, sunt asezati asemanator cu ai pastravului indigen. Pe spate se poate distinge dorsala adipoasa caracteristica salmonidelor.

Colorit

   Diferentele esentiale dintre cele doua specii de pastravi apar in modul cel mai evident la colorit. Spinarea pastravului curcubeu este gri-albastruie, uneori cu nuante liliachii. Partile laterale lucesc argintiu, burta fiind alba. Pe corp se disting mai multe pete mici netivite cu alb. De la opercule si pana la caudala, pe ambele parti laterale se intinde cate o dunga roscata-sidefie, care joaca in nuantele curcubeului, de unde si denumirea pestelui (linga dunga roscata se mai vad uneori dungi albastre sau verzui).

Dezvoltare

   Ritmul de dezvoltare al pastravului curcubeu este mult mai rapid in comparatie cu al celui indigen. Se dezvolta extrem de repede in conditii de crescatorie, unde valorifica cu eficienta nutretul dar mai ales hrana provenita de la abatoare.

Biologie

   Spatiul vital al pastravului curcubeu corespunde, in linii mari, celui ocupat de rudele sale. Intrucit nu este la fel de pretentios in ceea ce priveste temperatura apei si continutul ei in oxigen, el poate fi intalnit si la altitudini mai mici, anume in regiunile preferate de lipan sau de scobar. Este cunoscut faptul ca la aceste altitudini mai mici apa este mai calda, uneori mai tulbure si cu un continut in oxigen dizolvat mai redus decat cel al cursurilor superioare (dintre munti) ale raurilor. In apele naturale, locurile preferate ale pastravului curcubeu se afla in jurul pietrelor, al diferitelor obiecte mai mari (picioare de pod, stalpi etc.) din apa, sub malurile spalate ale raurilor. Daca apa nu-i aduce hrana indestulatoare, paraseste aceste locuri, trecand la vanatoare.
   Pastravul curcubeu se hraneste la fel cu cel indigen, in timp ce carnea pastravului din raurile montane este identica la gust cu cea a pastravului indigen, pastravii curcubeu crescuti in helesteie au un gust inferior, datorita nutretului consumat. Carnea lor este putin mai grasa decat cea a pastravului indigen.

   Inmultirea pastravului curcubeu prezinta o caracteristica, si anume aceea ca se reproduce primavara, spre deosebire de pastravul indigen, care se reproduce toamna. Faptul ca pastravul curcubeu isi depune icrele in februarie-aprilie favorizeaza in buna masura reproducerea lui pe cale artificiala.  

Pescuitul sportiv

   Pastravul curcubeu musca avid momeala aruncata, iar obosirea lui pune la incercare cunostintele si priceperea pescarului sportiv. Astazi exista din ce in ce mai multi pescari care recunosc calitatile "sportive" ale pastravului curcubeu. Deosebit de avantajoasa ar fi, in primul rand, popularea tuturor lacurilor de acumulare dintre munti si din regiunile colinare cu pastrav curcubeu, lacuri ce nu se gasesc de obicei la distante prea mari de asezarile urbane. Astfel de lacuri, care au fost populate cu pastrav curcubeu si prevazute cu dispozitive speciale pentru a impiedica evadarea pestilor din lac, pot deveni minunate locuri de pescuit pastrav (de exemplu lacurile de acumulare Bicaz, Paltinu, Belis, Vidraru, Tarnita etc.). Echipamentul si metodele de pescuit sportiv corespund, in linii mari, celor descrise la pastravul indigen.

Lungimea minima admisa la pescuit : 20 cm.