Pescuit - Mihaltul

Mihaltul (Lota lota)

Raspandire geografica

   Provine din familia codului (Gadidae) din apele nordice. Probabil ca s-a retras in apele mai sudice ale continentului european pe la sfarsitul erei glaciare. Poate fi intalnit pretutindeni pana in regiunile nordice ale Italiei. In Romania, mihaltul traieste in toate apele curgatoare, altitudinea superioara fiind zona scobarului. Bineinteles, nu este la fel de numeros in toate raurile; exista unele ape in care se prinde foarte rar cate un exemplar de mihalt. Cel mai adesea apare in Mures, Olt, Cormos, Somes, Crisuri, Tisa, Bega, Timis, Jiu, Cerna, Prut, Siret, Suceava, Dorna si Bistrita. Este prezent si in Dunare, precum si in lacurile create prin revarsarea Dunarii, ba chiar si in Delta, desi intr-un numar mult mai redus.

Caracteristici

   La prima vedere, mihaltul seamana cu somnul, de care se deosebeste totusi, in primul rand prin cele doua inotatoare dorsale care se intind pe o lungime ce depaseste jumatate din lungimea totala a corpului; prima inotatoare dorsala este scurta, cea de-a doua mai lunga. Inotatoarea ventrala este de asemenea lunga, iar caudala, dispusa separat, cuprinde mare parte din pedunculul caudal al pestelui. Corpul mihaltului este lung, partea anterioara fiind aproape cilindrica, cea posterioara, insa, mult mai plata. Capul este mare si, privit de sus, plat. Gura, de asemenea mare, este prevazuta cu dinti de forma conica, dispusi foarte des. Ochii sunt mici. In varful botului se disting doua mustati mai scurte, iar la mijlocul barbiei una mai lunga, un fel de "prelungire" a pielii. Solzii sunt extrem de mici. Corpul pestelui este foarte lunecos din cauza unei secretii abundente.

Colorit

   Corpul si inotatoarele mihaltului sunt brun-verzui, cu marmoratii mai inchise, de unde si denumirea de mihalt-pestrit. Burta este albicioasa, iar irisul ochilor este verzui, cu sclipiri aurii. Mediul ambiant influenteaza coloritul mihaltului, facandu-l sa apara si in alte nuante decat cele descrise.

Dezvoltare

   In pofida faptului ca mihaltul este un peste rapitor, dezvoltarea sa este lenta, intrucat vara se hraneste destul de putin. Lungimea obisnuita este de 35-45 cm; exemplarele mai lungi de 1 metru se prind extrem de rar. Greutatea medie variaza intre 0,5 si 2 kg, dar exista si exemplare de peste 10 kg, desi foarte rar.

Biologie

   Mihaltul, singurul reprezentant de apa dulce al gadidelor, a pastrat acea caracteristica nordica potrivit careia prefera apele reci, motiv pentru care traieste in zonele lipanului, scobarului si mrenei, mai rar la altitudini mai mici. Pe timp de vara se misca mai putin, dar odata cu primele zile reci de toamna devine mai activ, parasindu-si adesea locurile de adapost. Observatiile efectuate atesta ca mihaltul isi sapa un fel de pestera printre pietrele de pe fundul raului, parasind-o foarte rar in timpul zilei, in general, sta cu precadere aproape de fundul apei, parcurgand drumul in cautarea hranei mai mult "taras" decat inot. In timpul zilei sta ascuns printre pietre, radacini, sub trunchiuri cazute in apa sau sub alte constructii subacvatice care-i ofera adapost. La sosirea intunericului se simte mult mai in "apele sale", pornind in cautarea hranei. Este un peste foarte nesatul, devorand aproape orice ii iese in cale.

   Cand este inca pui, mihaltul consuma larve de insecte, rame, melci si alte moluste acvatice, dar mananca si icrele altor specii de pesti, provocand astfel destul de multe pagube in randurile populatiei piscicole. Exemplarele mai mari se hranesc mai mult cu pesti, dar si cu insecte, raci, melci si alte vietuitoare de acest gen. Intr-un cuvant, consuma aproape orice fel de hrana de origine animala. Pe timp de iarna, pofta sa creste direct proportional cu gerul si viscolul, aspect cunoscut pescarilor, care isi bazeaza metodele de pescuit tocmai pe aceste date, in acest anotimp.
   De regula mihaltul atinge maturitatea sexuala la varsta de 3-4 ani (mai rar, masculii, la 2 ani). Perioada depunerii icrelor tine de la sfarsitul lunii noiembrie si pana in ianuarie, cand mihaltul poate fi observat adesea inotand in grupuri. O femela depune de obicei un numar de 300000-400000 de icre galbui, cu diametrul de 1-1,2 mm. Puietul tanar de mihalt se hraneste pentru inceput cu organisme planctonice minuscule, apoi cu larve de insecte, viermi, rame, precum si cu alte moluste mici, trecand treptat, de-abia dupa cateva luni, la consumarea de peste, adica la modul de viata al rapitorilor. In apele dulci din Suedia, Finlanda sau din partile nordice ale Rusiei (fluviile Peciora, Kolima, Kama), mihaltul este un peste de cea mai mare importanta pentru pescuitul industrial. In aceste zone se pescuieste cu navoade si diferite plase, mai ales pe timp de iarna si noaptea, cand inoata in carduri mai mari dinspre raurile mai largi inspre cele mai mici.

   Carnea sa alba, lipsita de oase, este foarte gustoasa, iar ficatul constituie o adevarata delicatesa. Se pescuieste mai ales in raurile mai mari (Mures, Olt, Siret, Suceava etc.) unde este mai raspandit.

Pescuitul sportiv

   Pescarii sportivi mai neexperimentati, confunda adesea mihaltul cu puii de somn, cu toate ca marmoratiile de pe corp, mult mai pronuntate decat ale somnului, ii tradeaza adevarata identitate. Unii pescari incearca sa dea la mihalt si in timpul verii, dar sansele sunt mai mici, intrucat vara el are nevoie de putina hrana, pe care o gaseste cu usurinta. Ca atare, nu prea musca vara. Situatia se schimba radical odata cu sosirea anotimpului rece. Toamna tarziu, mai ales in lunile geroase de iarna, mihaltul se simte foarte bine, dovedindu-si provenienta arctica. Se misca deci foarte mult, este extrem de activ si, ca urmare, mai usor de pescuit. Cei ce cunosc "secretele" mihaltului stiu unde sa-l caute in zilele de iarna: carligul prevazut cu momeala trebuie oferit in locurile cu adincituri in albie, in zonele cu radacini cufundate in apa, langa pietrele mai mari din rau, precum si in preajma vartejurilor provocate de digurile din nuiele impletite sau in zonele cu limane. Pe timp geros, pescuitul prin copcile facute in gheata ce acopera raul poate fi de asemenea incununat de succes, dar in acest caz trebuie bine cunoscut locul unde se gaseste mihaltul. Potrivit observatiilor facute in tara noastra, pescuitul mihaltului da rezultate bune, poate cele mai bune, in perioada imediat urmatoare spargerii ghetii si plutirii sloiurilor pe rau. Oricand am pescui insa la mihalt, este esential sa cunoastem cat mai exact adancimea raului in portiunea respectiva, intrucat carligul prevazut cu nada trebuie oferit la o distanta de 15-20 cm de fund. Pestele il va observa astfel mai usor, fiind provocat sa muste ceea ce sporeste sansele pescarului. Mihaltul se pescuieste si prin metoda cu pluta, dar mult mai eficient este pescuitul cu plumbul de fund. in acest scop este potrivita orice undita mai rigida, lunga de 2,5-2,8 m, cu guta de 0,35-0,40. Pescuitul mihaltului are loc adesea in portiuni cu multe pietre pe fund, unde posibilitatea ruperii firului este mai mare. In acest caz, struna trebuie confectionata din fir de 0,25-0,30, iar plumbul se leaga de o struna separata, lunga de 15-20 cm. In functie de nada utilizata, carligul poate fi de 5-9. Cele mai potrivite momeli pentru acest peste sunt: pestisori mici, rame, bucati de peste, intestine de pasare, bucati de carne sau lipitori. Pescuitul mihaltului nu necesita cunostinte deosebite, ci mai degraba rabdare si timp, pentru ca locurile lui de refugiu nu sunt lesne de descoperit. Muscatura lui este hotarata, el inghite adanc carligul si, odata intepat, acesta nu se mai rupe din gura. Mihaltul se va stradui sa se indrepte apoi catre locurile mai adanci sau sa se refugieze dupa un bolovan. Pescarul trebuie sa i se opuna cu toata priceperea, pentru ca odata ajuns in astfel de locuri, greu mai poate fi scos. Este un peste care se apara cu darzenie si are o mare rezistenta in timpul obosirii.
   Mihaltul este o momeala excelenta pentru pescuitul somnului. Ramane mult timp viu daca a fost fixat cum trebuie pe carlig. Unii pescari prind exemplare mai mici de mihalt special pentru a le utiliza ca nada la pescuitul somnului, pe timp de toamna. 

Legea nu reglementeaza pescuitul mihaltului (nici perioada si nici lungimea minima).